Conform Index.hu: Guvernul ungar a decis construirea unui prag pe Dunăre, în zona centrală, între centrala nucleară de la Paks și localitatea Dunaszentbenedek. Proiectul, care implică 145.000 de metri cubi de piatră, a fost anunțat miercuri de Peter Magyar, după o ședință de guvern desfășurată în aer liber. Investiția se ridică la aproximativ 6 miliarde de forinți, în timp ce o eventuală oprire totală a centralei de la Paks ar genera pierderi lunare de cel puțin 50 de miliarde de forinți pentru buget.
Această decizie intervine după o perioadă de dezbateri intense și intensificate în ultimele două săptămâni, care au scos la iveală o reticență a profesioniștilor și a clasei politice maghiare față de intervențiile structurale pe fluviile țării, încă de la schimbarea regimului politic din 1989.
Dezbaterea publică și „umbra” de la Nagymaros
Tensiunile în spațiul public pe tema gestionării apelor au izbucnit pe 27 iulie, odată cu publicarea unui manifest privind managementul apei, realizat de fundația „Harmonikus Novekedesert” (pentru Creștere Armonioasă), condusă de universitarul Laszlo Gyorgy. Acest document propunea transformarea sistemului de canale maghiar prin construirea a 3.000-5.000 de structuri de regularizare a nivelului apei, cu un cost estimat la 200 de miliarde de forinți. De asemenea, era avută în vedere construirea unor obiective de nivelare a apei la Adony și Fajsz, proiect estimat la circa 350 de miliarde de forinți.
Pornirea acestei dezbateri a fost considerată o spargere a unui tabu, la fel cum este și anunțul recent al lui Peter Magyar. Construcția de structuri pe fluvii a fost, de la luptele din perioada schimbării regimului politic referitoare la hidrocentrala de la Nagymaros, una dintre cele mai sensibile probleme ale managementului apelor în Ungaria, un subiect abordat rar în public de către experți.
Manifestul susținea că albia Dunării a scăzut cu 1-1,5 metri în ultimii 50 de ani, punând în pericol bazele de apă potabilă filtrate din pânza freatică, zonele inundabile care se usucă – inclusiv regiunea Gemenc –, navigația internațională și sistemul de răcire al centralei nucleare de la Paks.
Trei zile mai târziu, un cotidian maghiar a prezentat în detaliu ideea construirii unei astfel de structuri la Fajsz. Potrivit lui Laszlo Gyorgy, un baraj în acel loc ar asigura nivelul necesar al apei pentru extragerea apei de răcire în zona Paks, cu un cost sub 200 de miliarde de forinți, în timp ce limitarea producției și importul de energie mai scumpă ar costa anual între 80 și 180 de miliarde de forinți. Totuși, expertul recunoștea că această investiție nu ar rezolva singură problemele legate de temperatura ridicată a apei.
Când problemele centralei de la Paks au forțat dezbaterea
Un tabu rămâne tabu până când o situație de criză îl determină să fie spart. Pe 1 august, dimineața, turbogeneratorul funcțional al primului reactor al centralei nucleare de la Paks a fost oprit. În următoarele zile, aproape toate cele patru reactoare au fost la un pas de a fi oprite, o situație fără precedent în istoria centralei. Pe 4 august, la ora 1:30 dimineața, premierul a anunțat că instalația era la câțiva milimetri distanță de o oprire completă.
De atunci, dezbaterea s-a intensificat. Pe 3 august, Peter Bardos Deak, președintele Duna Charta, a argumentat împotriva barajelor în secțiunea de Opinii a publicației Index. El a susținut că centrala nu primește suficientă apă de răcire nu din cauza lipsei de apă în Dunăre, ci din cauza unei dimensionări greșite a prizei de apă de răcire în 1975: Vituki nu a proiectat în funcție de nivelul așteptat al apei pentru următorul secol, ci pe baza datelor din secolul anterior.
El a adăugat că într-un fluviu barat, viteza apei ar încetini, temperatura ar crește și apa de răcire returnată ar depăși limitele de mediu. A doua zi, Laszlo Gyorgy a răspuns, clarificând că nivelul apei, debitul și temperatura sunt trei probleme distincte. El a propus și posibilitatea unei structuri cu cădere mai mică, complet deschise, care ar servi în primul rând regularizării nivelului apei, nu producției de energie.
Câteva zile mai târziu, în secțiunea de Opinii, a apărut și un articol care susținea retenția apei, semnat de Laszlo Somlovari, căpitan de navă, inginer de transport și fost director general al Mahart și al Portului Liber Csepel. Acesta a fost momentul în care dezbaterea a atins un nou nivel: nu mai era vorba dacă se poate interveni asupra Dunării, ci cum.
Peter Magyar a spulberat tabuul
Pachetul anunțat miercuri reprezintă practic sinteza acestor două săptămâni de discuții. Guvernul a decis, la recomandarea unanină a experților în managementul apei, energetică și apărare, construirea unui prag de piatră. Inițial se vor folosi 35.000 de metri cubi de piatră, urmați de încă 110.000 de metri cubi, care ar asigura în câteva săptămâni ca nivelul apei să nu scadă sub minus 90 de centimetri la priza de răcire.
În paralel, se pregătește scufundarea controlată a două barje de 80 de metri lungime, care ar putea ridica nivelul apei cu până la 20 de centimetri pe termen scurt. La proiectare a fost implicată Universitatea Tehnică din Budapesta, coordonarea este realizată de generalul Pal Kadar, iar la fața locului lucrează circa o sută de soldați într-un regim de lucru continuu, 24 de ore din 24. Autorizațiile se eliberează în paralel cu investiția. Premierul a subliniat: „Dunărea ne dă acum zile, nu luni.”
Dimensiunile investiției se aliniază cu cele discutate în dezbatere: cele 6 miliarde de forinți pentru intervenția actuală, în comparație cu cele 50 de miliarde de forinți pierderi lunare din producția ratată, reflectă logica rentabilității prezentată de susținătorii intervenției. Guvernul a declarat această intervenție ca fiind una de gestionare a crizei, o investiție prioritară. Premierul a amintit că un prag pe Dunăre a mai fost construit și după schimbarea regimului, la Dunakiliti, în 1995, dar de atunci nu s-au mai desfășurat astfel de lucrări pe fluviu.
Rămâne deschisă și cea mai serioasă obiecție ridicată de Duna Charta: faptul că apa, prin încetinirea sa, se încălzește, iar limita de temperatură limitează producția centralei, independent de nivelul apei. Prin urmare, toate problemele nu au dispărut, dar s-a înregistrat un progres prin deschiderea dezbaterii publice asupra soluțiilor posibile.
Sursa: Index.hu
