Majoritatea elevilor bucureșteni ignoră statutul de elev, arătând o lacună semnificativă în comunicarea și implementarea politicilor educaționale în școlile din Capitală. Conform unui recent studiu al Consiliului Municipal al Elevilor București (CMEB), aproape 52% dintre elevi nu au auzit măcar de existența Statutului Elevilor, un document esențial pentru drepturile și responsabilitățile copiilor în mediul școlar.

Lipsa de informare și participare a elevilor

Raportul privind implementarea Statutului Elevilor în București indică o problemă majoră în ceea ce privește implicarea și conștientizarea elevilor. Peste jumătate dintre respondenți, 53,47%, nu au avut ocazia să ofere feedback cadrelor didactice sau să interacționeze direct cu procedurile stabilite de stat pentru elevi. Mai mult decât atât, studiul relevă că 22,2% dintre elevi au fost fie martorii, fie victime ale unor acte de violență de orice fel în mediul școlar, de la abuzuri fizice și verbale, până la emoționale.

Chiar dacă majoritatea elevilor, 63,2%, precizează că școlile în care învață pun la dispoziție servicii gratuite de consiliere psihologică, realitatea rămâne diferită în privința încrederii acestora în aceste servicii. „Faptul că majoritatea respondenților (70,8%) nu au apelat la serviciul de consiliere școlară poate indica fie că nu au simțit nevoia, fie că le-a fost teamă să apeleze la acesta”, semnalează reprezentanții elevilor, subliniind astfel riscul ca problemele emoționale și psihologice să rămână neadresate.

De asemenea, elevii sunt adesea neîncrezători în mecanismele de reprezentare a lor în cadrul școlii. Peste 64% nu știu dacă sunt reprezentați în ședințele Consiliului de Administrație al școlii, iar 42,9% nu cunosc cine conduce aceste organisme. Aceasta reflectă o lipsă de transparență și de informare, care limitează cu adevărat participarea elevilor în deciziile importante legate de viețile lor școlare.

Spațiile de detenție? Un concept rămas la stadiul de proiect

Un alt aspect alarmant scoate în evidență studiul: existența „camerelor de detenție” din școli, spații destinate supravegherii elevilor. Conform datelor, doar 2,3% dintre elevi au fost repartizați în astfel de spații pentru activități educaționale. În realitate, însă, mulți dintre respondenți declară că au folosit aceste camere doar pentru a-și face temele sau pentru a lucra la fișe de lucru, fără a beneficia de vreun scop pedagogic clar.

„Conceptul de cameră de detenție nu apare oficial în noul Statut al Elevului, așa cum a fost aprobat de Ministerul Educației. Prevederea prin care un elev este mutat în alt spațiu dacă afectează desfășurarea orei a fost prezentată de presă și percepută de opinia publică sub această noțiune simplificatoare”, explică sursele din sistemul educațional. Aceasta arată o discrepanță între legislație și modul în care această legislație este înțeleasă și aplicată în practică, alimentând confuzia și nemulțumirea elevilor.

Încredere slabă în cadrele didactice și în legislație

Pe lângă problemele legate de informare și de spațiile de detenție, raportul indică și un grad redus de încredere în cadrele didactice. Peste 40% dintre profesori observă, în cadrul anchetei, că elevii lor au fost tratați diferit, motivând această discriminare mai ales prin nivelul intelectual, mediul socio-economic sau convingerile personale. Într-un context în care doar 95,8% dintre profesori sunt familiarizați cu Statutul Elevului, se conturează un decuplu între legislație și aplicarea ei reală în școli.

În vreme ce procentul de elevi care au fost victime ale bullying-ului și violenței în instituțiile de învățământ din București este de doar 0,29%, aceste cifre pot reflecta o subraportare sau o percepție diferită a situației reale. În realitate, ultimul an școlar a înregistrat peste 1.000 de cazuri de violență, ceea ce indică un fenomen încă prezent și în creștere.

Toate aceste aspecte readuc în discuție necesitatea unei reforme reale în modul în care educația este gestionată și în modalitatea de comunicare cu elevii. Părinți, profesori și autoritățile trebuie să colaboreze mai eficient pentru a asigura un mediu sigur, pregătit pentru a respecta și promova drepturile elevilor, precum și pentru combaterea violenței și discriminării, nu doar pe hârtie, ci și în practică. În timp ce sistemul pare să fie încă departe de a fi complet aceea ce și-ar dori pentru viitor, optimismul rămâne alimentat de tot mai multe inițiative de conștientizare și de posibile reforme, menite să pună elevii pe primul plan.