Un nou studiu oferă perspective detaliate asupra modului în care încălzirea globală afectează Arctica, dezvăluind schimbări majore în sistemele de apă și eliberarea masivă de carbon înghețat. Cercetarea, condusă de Dr. Michael Rawlins de la Universitatea Massachusetts Amherst, analizează datele modelate pe o perioadă de 44 de ani pentru a înțelege mai bine impactul dezghețului permafrostului asupra mediului arctic.

Râurile Arctice: Martorele schimbărilor climatice

Studiul s-a concentrat pe o regiune din North Slope, Alaska, unde sute de râuri și pârâuri se varsă în Marea Beaufort. Rezultatele arată o creștere bruscă a scurgerilor de apă, râuri transportând cantități tot mai mari de carbon și o extindere a sezonului de dezgheț, care se prelungește acum până în lunile de toamnă. Aceste schimbări au un impact semnificativ asupra Oceanului Arctic, care este deosebit de sensibil la modificările în cursurile de apă. Se estimează că râurile arctice contribuie cu aproximativ 11% din apa râurilor lumii într-un ocean care deține doar 1% din volumul oceanic global.

Dezghețul permafrostului și eliberarea carbonului

Pe măsură ce clima se încălzește, stratul activ al solului, care se dezgheață sezonier, se adâncește. Acest proces permite eliberarea unei cantități mai mari de apă subterană în râuri. Materialul organic înghețat de mii de ani este eliberat sub formă de carbon organic dizolvat (DOC). Cercetătorii estimează că peste 275 de milioane de tone de carbon sunt convertite anual în dioxid de carbon, alimentând un ciclu de feedback care intensifică schimbările climatice. Dr. Rawlins a dezvoltat „Modelul Bilanțului Apei în Permafrost” pe parcursul ultimilor 25 de ani, oferind o simulare detaliată a fluxurilor zilnice ale râurilor și a exporturilor de coastă.

Impactul asupra mediului arctic

Studiul a constatat că cea mai mare creștere a exportului de carbon are loc în nord-vestul Alaskăi. Această zonă, fiind mai plană, a acumulat o cantitate mare de materie organică în permafrost. Prelungirea sezonului de dezgheț, care se extinde acum până în septembrie și chiar octombrie, afectează salinitatea, ciclurile nutrienților și rețelele trofice din Marea Beaufort. „Cât de mult DOC își găsește drumul spre ocean prin râuri și pârâuri este o parte a ciclului carbonului despre care nu știm multe”, a concluzionat Dr. Rawlins. Cercetările viitoare sunt esențiale pentru a înțelege pe deplin legătura dintre uscat și ocean în contextul încălzirii globale.