Benzi tactile pentru nevăzători din București, un investiție promisă să sprijine accesibilitatea urbană, sunt acum în stare deplorabilă, fiind topite și deformate de temperaturile extrem de ridicate ale verii. Montarea acestora pe Bulevardul Lascăr Catargiu, începută în 2024, a fost însoțită de promisiuni de durabilitate, însă realitatea de pe teren contrazice aceste așteptări. În doar un an, infrastructura dedicată persoanelor cu deficiențe de vedere s-a deteriorat grav, expusă la caniculă și la traficul pietonal intens.

Infrastructura pentru nevăzători, o inițiativă menită să asigure un plus de siguranță și independență celor cu nevoie de suport special, a fost lăsată pradă neglijenței și vremurilor caniculare. Benzile, prevăzute inițial a fi durabile, s-au topit și s-au umplut de zgârieturi, fiind acum mai puțin funcționale ca niciodată. În anumite zone, urmele roților mașinilor au gravitat pe material, iar trotuarele, odată echipate pentru a ghida nevăzătorii, prezintă acum doar dărăpănături și semne de uzură extremă.

Administratia Străzilor București (ASB) pare să urmeze aceleași abordări cost-eficient, continuând achizițiile pentru reparații și reînnoiri în condiții îndoielnice. În ciuda faptului că firma care a montat benzile a asigurat inițial o garanție de doi ani, la începutul anului 2026, aceste infrastructuri arată bătrâne și nefunctionale, aproape identice cu cele din vara precedentă. Astfel, promisiunea unui proiect sustenabil pare a fi fost doar cuvinte, în timp ce bunurile publice de interes social se degradează sub ochii autorităților.

Cât despre fondurile publice alocate, cazul devine și mai interesant dacă privim modul în care contractele sunt atribuite, uneori fără o transparență clară. În cazul unei licitații pentru furnizarea a 10.000 de marcaje tactile și a 1.300 kg de adeziv, câștigătoare a fost o firmă de mici dimensiuni, cu venituri minuscule, de doar câteva zeci de lei într-un an. Zeplin Trafic SRL, compania câștigătoare, are un bilanț financiar precară, în timp ce contractul de peste 250.000 de lei ridică semne de întrebare privind modul în care sunt gestionate aceste fonduri.

Un aspect de asemenea scandalos este disparitatea dintre promisiunile oficialilor și realitatea economică a firmelor contractate. Pentru o companie cu cifre de afaceri minuscule, atribuirea unui contract atât de mare pare a fi o decizie discutabilă și poate chiar un semnal despre modul necontestabil în care anumite contracte publice sunt distribuite. În timp ce banii publici sunt deturnați în direcții discutabile, infrastructura pentru accesibilitate se degradează, iar cetățenii nevăzători se confruntă cu un peisaj urban mai neprietenoasă ca niciodată.

Lipsa de investiții eficiente, gestionarea defectuoasă și alegerile nechibzuite în atribuirile contractelor devin elemente ce subminează tocmai scopul inițiativelor menite să sprijine incluziunea socială și accesibilitatea urbană. Ce urmează rămâne incert, dar există un perceput tot mai clar că, în lipsa unor intervenții concrete și a unei transparențe reale, aceste inițiative se vor transforma doar în decor pentru discursurile oficiale, în timp ce realitatea nevoilor nevăzătorilor români se va deteriora și mai mult.