România rămâne aproape singura în Europa cu scheme generale de protecție pentru energie, în timp ce blocul comunitar limitează sprijinul pentru consumatorii vulnerabili

În timp ce Uniunea Europeană a adoptat, oficial din 2026, o politică de susținere a consumatorilor vulnerabili prin mecanisme sociale, România se distinge ca unul dintre puținele state care mențin scheme generale de protecție pentru toți cetățenii. Această diferență persistentă reflectă atât diversitatea politicilor naționale, cât și provocările economice cu care se confruntă țara noastră în gestionarea crizei energetice.

Europa limitând sprijinul, România păstrează sprijin general

De la începutul anului 2026, Uniunea Europeană a instituit o nouă paradigmă în gestionarea sprijinului pentru energie, axată pe beneficii selective pentru cei mai vulnerabili utilizatori. În acest mod, statelor membre li s-a recomandat să direcționeze resursele către grupurile cele mai afectate, pentru a evita alocarea excesivă în scheme generale, considerate mai puțin eficiente și mai costisitoare pentru bugetele naționale.

Direcțiile trasate de UE urmăresc, pe termen lung, reducerea dependenței de sprijinul financiar și promovarea măsurilor de eficiență energetică. În plus, aceste măsuri sunt considerate de unii ca fiind menite să stimuleze consumatorii să își adapteze comportamentul, reducând consumul și sporind responsabilitatea individuală.

În contraste, România și câteva alte țări încă păstrează scheme generale de protecție, care oferă acoperire largă pentru toți consumatorii, indiferent de vulnerabilitatea reală. Această situație continuă să ridice întrebări cu privire la sustenabilitatea pe termen lung și la echitatea acestor măsuri.

Impactul asupra populației și economiei naționale

Potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă, România se află printre țările cu cele mai reduse ajustări ale politicilor de protecție socială în domeniul energiei. În timp ce alte state au optat pentru reduceri sau restricții ale schemelor generale, țara noastră a păstrat un sistem de protecție larg, aplicabil aproape în mod automat tuturor consumatorilor.

Deși acest sistem a fost apreciat ca fiind benefic pentru susținerea unor categorii largi de populație, pe termen lung, el devine din ce în ce mai costisitor pentru bugetul național. În plus, menținerea unor scheme generale poate limita eficiența măsurilor de reducere a consumului și poate distorsiona piața energetică, favorizând eventual consumul excesiv.

Expunerea la aceste fenomene a fost accentuată de creșterea semnificativă a prețurilor la energie, care a afectat atât consumatorii casnici, cât și companiile. În cazul României, unde prețul plătit de populație este relativ mai mic, acest fapt a generat un anumit confort până în prezent. Însă experții avertizează că, în condițiile actuale, sustenabilitatea acestei politici va fi pusă sub semnul întrebării în anii următori.

Provocările și perspectivele pentru politica energetică românească

Deși menținerea schemelor generale de protecție se justifică în fața provocărilor sociale, specialiștii consideră că România trebuie să înceapă o migrare către un model mai eficient și mai durabil. În condițiile creșterii prețurilor și a presiunii financiare, o abordare bazată exclusiv pe măsuri sociale universale riscă să devină nesustenabilă.

În același timp, în context european, discuțiile privind reformarea mecanismelor de sprijin continuă. Odată cu încheierea perioadei de tranziție, se preconizează că statele membre vor fi nevoite să adapteze politicile în funcție de situația specifică, dar și de noile constrângeri bugetare.

Pentru România, provocarea rămâne în a identifica un model de protecție socială care să asigure sustenabilitatea pe termen lung, fără a compromite echitatea sau stabilitatea pieței. În acest sens, oficialii și experții sugerează o sincronizare mai alertă cu mișcările europene, combinată cu dezvoltarea programelor de eficiență energetică și încurajarea consumului responsabil.

Pe termen mediu și lung, reformele în domeniul energiei și ale protecției sociale vor fi decisive pentru a asigura atât sprijinul necesar celor vulnerabili, cât și o economie națională sustenabilă, capabilă să se adapteze la noile realități globale. România are încă timpul necesar pentru a proiecta un model echilibrat, în condițiile în care focusul european se îndreaptă către sustenabilitate și responsabilitate fiscală.