Uniunea Europeană își intensifică eforturile de digitalizare a cooperării polițienești, propunând un nou sistem numit „Prüm II” care va automatiza și accelera schimbul de date biometrice între statele membre. Inițiativa urmărește să întărească lupta împotriva criminalității transfrontaliere și a terorismului, dar ridică semne de întrebare privind respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor și securitatea datelor personale.

Prüm II: modernizarea schimbului de informații biometrice la nivel european

Prăbușitul sistem existent, denumit simplu „Prüm”, a fost prima încercare de a crea un framework de cooperare între polițiile europene pentru partajarea datelor biometrice. Este folosit deja pentru identificarea persoanelor prin intermediul amprentelor, ADN-ului și imaginilor faciale, însă versiunea actualizată, Prüm II, promite o revoluție tehnologică.

Regulamentul vizează crearea unui „router” european, o infrastructură tehnică capabilă să conecteze direct bazele de date naționale ale polițiilor. Aceasta ar permite ca, în caz de suspiciune, date precum ADN, amprente sau poze faciale să fie comparate aproape instantaneu, iar dacă se stabilește o corespondență, informațiile de identificare să fie transmise în maximum 48 de ore. Pentru anchetele în cazul criminalității organizate sau atacurilor teroriste, viteza este esențială, iar astfel de tehnologii pot face diferența între a prinde un suspect sau a-l pierde.

Un alt aspect controversat îl reprezintă implementarea recunoașterii faciale la scară continentală, ceea ce ar permite corelarea automată a imaginilor faciale între diferite state membre. Aceasta ridică întrebări legate de supravegherea în masă și de un potențial abuz de tehnologii biometrice, în timp ce critici avertizează asupra riscului de utilizare abuzivă și a limitărilor în protecția drepturilor cetățenilor.

Riscuri juridice și de securitate: lacune în reguli și transparență

Deși inițiativa Prüm II promite eficiență și rapiditate, experții în protecția datelor dezvăluie preocupări majore legate de toate aspectele tehnice și juridice, fiind vorba despre un sistem încă vulnerabil. În special, definirea incertă a conceptului de „re-matching” ridică semne de întrebare. Termenul, folosit pentru a descrie modul în care sistemul clasifică și sortează rezultatele potrivirilor, nu are o clarificare precisă în regulament, ceea ce ar putea duce la identificări eronate sau la suspectizarea unor persoane nevinovate.

Mai mult, lipsa unor criterii clare pentru stabilirea pragurilor de potrivire – în special pentru amprentele latente, așa-numitele „scoruri de încredere” – pot genera rezultate fals pozitive sau negative, amplificând riscul de persecuții sau de omisiuni. În plus, este dificil să se stabilească exact ce tip de date urmează să fie transmise între autorități, iar neclaritatea asupra includerii unor detalii precum „scorul de încredere” poate avea implicații operaționale grave.

Rolul Europeanof pentru securitate și controversele extrase

În noua arhitectură, agenția europeană Europol va deveni un actor central, nu doar un beneficiar al sistemului, ci și un furnizor de date biometrice. În practică, această schimbare înseamnă că Europol va putea introduce informații în sistem și va avea acces la baza de date comună pentru comparare automată, sporind capacitatea de intervenție a autorităților.

Susținătorii văd în acest lucru un pas firesc, un instrument care va uniformiza și eficientiza răspunsurile la nivel internațional. Însă, criticii avertizează, cu temei, asupra riscului ca o concentrare atât de mare de date sensibile să devină vulnerabilă la breșe de securitate, abuzuri sau utilizări politice opace.

Deși intenția europeană este de a găsi un echilibru între siguranță și respectarea vieții private, dezbaterea continuă în privința limitelor și controalelor pentru utilizarea acestor tehnologii. Rămâne de văzut dacă progresul tehnologic va fi ghidat, în timp, de politici clare și de securitate juridică, sau dacă lacunele semnalate vor rămâne vulnerabilități ce pot fi exploatate pe termen lung.

În orice caz, perspectiva unui sistem biometric european automat și rapid marchează un moment definitoriu în abordarea EU față de securitate și drepturile cetățenilor, pe măsură ce această inițiativă se află încă în stadiul de discuție și adaptare. Întrebarea majoră rămâne dacă tehnologia va fi utilizată cu responsabilitate sau dacă va genera noi vulnerabilități în calea libertăților fundamentale.