Europa, în căutarea autonomiei digitale, riscă să devină un prizonier al dependenței de infrastructura tehnologică americană, o vulnerabilitate strategică pe care o subliniază tot mai multă lume. În timp ce conflictele geopolitice și tensiunile din zona Groenlandei și dinspre administrația Trump readuc în prim-plan cazul dependenței, realitatea reamintește că majoritatea serviciilor digitale utilizate zilnic în Europa sunt gestionate de giganți din Statele Unite. De la email și platforme de colaborare la cloud și inteligență artificială, bucăți esențiale ale economiei digitale europene sunt intra în ecosistemele americane, ceea ce face orice schimbare dificilă și costisitoare.

Dependenta companiilor și a sistemelor publice europene

Studiile arată că aproape trei sferturi dintre companiile listate în Uniunea Europeană utilizează tehnologii americane în operațiunile lor de zi cu zi. Serviciile de email, platformele de colaborare și soluțiile de cloud reprezintă coloana vertebrală a activităților economice și administrative. Când identitatea digitală, stocarea datelor și mediile de comunicare aparțin aceluiași ecosistem, nu mai e vorba doar de o preferință, ci de un mod de lucru generalizat. În sectorul public, aceste dependențe devin chiar mai riscante, întrucât datele sensibile și serviciile esențiale se bazează pe tehnologie americană. Atenție sporită a fost exprimată de oficialii olandezi, care se tem de posibilitatea ca, prin mecanisme legale, datele cetățenilor și ale instituțiilor publice să poată fi accesate sau folosite în mod abuziv.

Cloud-ul: nodul central al vulnerabilității europene

Un lucru este clar: dacă ar fi să identificăm o sursă majoră a vulnerabilității europene în domeniul digital, aceasta ar fi infrastructura cloud. Majoritatea pieței de cloud din Europa este dominată de Amazon, Microsoft și Google, care dețin aproximativ două treimi din sector. Aceasta înseamnă că infrastructura critică a continentului, de la servicii guvernamentale la sisteme de securitate națională, rulează pe platforme din afara Uniunii. În plus, cele mai avansate tehnologii, precum inteligența artificială și analiza complexă de date, sunt integrate tot în aceste platforme, făcând migrarea către alternative europene extrem de costisitoare și complicate.

Cheltuielile pentru dezvoltarea unei infrastructuri autonome pot ajunge la sute de miliarde sau chiar trilioane de euro, potrivit unor estimări, ceea ce depășește posibilitățile actuale ale Uniunii. În loc să pornească de la zero, multe state europene explorează variante de compromis, precum „sovereign cloud”, parteneriate locale sau inițiative pentru păstrarea datelor în interiorul granițelor. Însă aceste soluții sunt adesea privite cu scepticism, fiind catalogate uneori drept simple acte de ”sovereignty washing”, adică o încercare de a le atribui o apparente de suveranitate, fără a oferi o protecție reală.

Un scenariu de coșmar: Europa fără Big Tech

Perspectiva unei Europe fără acces la serviciile americane pare, în teorie, improbabilă. Însă, dacă începem să ne imaginăm un scenariu în care aceste platforme dispar brusc din ecosistemul european, impactul ar fi devastator. Rețelele sociale, platformele de email și aplicațiile folosite în mod curent pentru munca, educație și administrare s-ar fragmenta, provoacând o perioadă de haos tehnologic și economic. Comunicarea digitală s-ar diviza, majoritatea sistemelor guvernamentale și infrastructurilor critice s-ar confrunta cu întreruperi semnificative, iar costurile pentru a reconstrui autonomia digitală ar fi imense.

Pentru instituțiile publice, prețul unei astfel de decuplări ar fi chiar mai mare. Se poate ajunge la situația în care baze de date, sisteme de sănătate și infrastructuri de securitate se vor vedea nevoite să migreze în grabă, riscănd întreruperi și probleme juridice legate de gestionarea datelor.

Ce se întâmplă în planul politic?

La nivel instituțional, rapoartele și studiile evidențiază că ecosistemul digital european rămâne puternic dependent de furnizori externi, în special americani. Documentele oficiale avertizează că această dependență creează vulnerabilități strategice și economice, recomandând măsuri concrete pentru crearea unei infrastructuri europene autonome. Instituții precum Parlamentul European subliniază necesitatea de a construi o „stivă” tehnologică europeană, însă realitatea de pe teren arată că înlocuirea rapidă a ecosistemelor consolidate în două decenii nu este posibilă fără eforturi majore și investiții uriașe.

Un ultim avertisment vine și din partea experților în domeniu: Europa trebuie să înceapă să reducă dependența de tehnologia americană în mod treptat, mai ales în zona infrastructurii critice, în standardele deschise și achizițiile publice. Altfel, riscă să fie doar un «chirias» pe propria rețea, fără control real asupra digitalizării sale.

Timpul va arăta dacă voința politică și resursele vor fi suficiente pentru ca Europa să se elibereze de această dependență, într-o perioadă în care digitalizarea avansează rapid și devine din ce în ce mai critică pentru siguranța și independența continentului.