Serbia este din nou zguduita de proteste, la aproape un an de la tragicul accident de la gara din Novi Sad, unde 16 persoane și-au pierdut viețile. Acest incident a fost perceput de mulți sârbi ca un moment pivot în percepția corupției răspândite și centralizate a regimului condus de președintele Aleksandar Vučić. Protestele actuale sunt marcate de violențe, cu peste 130 de polițiști răniți, oferind președintelui ocazia de a denumi protestatarii ca “teroriști”. În acest context este dificil de diferențiat între furia justificată a populației și acțiunile provocatoare ale forțelor speciale ale poliției sârbe.

Însă, realitatea este evidentă: sârbii doresc o schimbare și un nou cadru al realității în urma accidentului de la Novi Sad din noiembrie 2024. Această dorință majoritară se confruntă cu determinarea lui Aleksandar Vučić de a rămâne la putere, acesta având oamenii săi în funcții de conducere la nivelul tuturor instituțiilor publice, pentru mai mult de un deceniu.

Conform datelor recensământului din 2022, 23.044 de români trăiesc în Serbia, la care se adaugă 21.013 de persoane de etnie “vlahă”. Împotriva acestor aproximațiv 44.000 de persoane, România deține o responsabilitate morală și legală. Este probabil ca unii dintre ei să participe la proteste, și, prin urmare, să fie expuși acelorași riscuri. Acestor riscuri contribuie grupurile de huligani și așa-zisii polițiști trimiși în stradă de regimul Vučić pentru a denatura natura pacifistă a protestelor recente.

O scădere a standardelor democratice care afectează populația sârbă va avea un impact direct și asupra românilor din Serbia. Orice acțiune violentă a autorităților sârbe împotriva protestatarilor poate avea ca potențială victimă un etnic român sau vlah. În aceste condiții, ar trebui ca România să ia măsuri într-un astfel de context? Ar trebui ca autoritățile din București să declare o poziție asupra situației din Serbia? Modelul maghiar și programele financiare susținute de Ungaria pentru diaspora maghiară din țările vecine sugerează un răspuns afirmativ la aceste întrebări.

Autoritățile române, cu toate acestea, se pot abține din diverse motive. Situația actuală din Serbia este una istorică, unde adevărul și falsul sunt clar definiți, fără loc pentru ambiguități. Protestatarii sârbi luptă împotriva corupției și nu rareori au afișat steaguri românești sau au invocat imaginea Laurei Codruța Kövesi, actual Procuror Șef al Parchetului European, dar și pentru contribuția ei ca șef al Direcției Naționale Anticorupție în România.

În eventualitatea unei situații extreme, în care un cetățean sârb de etnie română ar fi victima unei agresiuni, cum vor reacționa autoritățile române? Printre victimele accidentului de la Novi Sad se număra și un cetățean al Macedoniei de Nord.

Relația istorică între România și Serbia a fost pusă deoparte în ultimele decenii, dar poate că a venit timpul să o revitalizăm. Președintele Vučić a împiedicat evoluția europeană a țării și a format o așa-numită “autocrație electorală”, fiind recunoscută și de Parlamentul European.

Recent, Serbia a cerut sprijinul comunității internaționale împotriva protestatarilor, solicitând o “reacție fermă” din partea Uniunii Europene, Regatului Unit și Statelor Unite. Ana Brnabić, președinta Parlamentului și fost prim-ministru, a insistat că prăbușirea acoperișului gării din Novi Sad a fost un act de subversiune intenționat.



Sursa articol