Inteligența artificială în administrația publică globală: un ritm de adopție accelerat, dar cu diferențe semnificative

Într-o lume în care tehnologia avansează într-un ritm frenetic, guvernele lumii caută să integreze inteligența artificială în mod tot mai strâns în serviciile publice. De la redactarea automată a documentelor, trierea cererilor, până la căutări inteligente în baze de date și asistenți digitali pentru funcționari, AI devine tot mai mult un motor al schimbării. În geopolitica digitală, unele state, precum Singapore, Arabia Saudită sau India, sunt departe de a se vedea în urmă, fiind recunoscute pentru adoptarea rapidă și suportul clar din partea leadership-ului. În schimb, Europa și, implicit, România, pășesc cu încăpățânare pe o cale mai prudentă, fragmentată și adesea lipsită de claritate în abordare.

Cursa pentru AI în sectorul public: cine conduce și ce determină succesul

Un studiu internațional recent arată cât de mult a accelerat ritmul de adoptare a AI în sectorul public. Sondajul, efectuat pe 3.335 de funcționari din 10 țări, relevă că nu doar proporția celor care folosesc deja AI în activitate a crescut semnificativ, ci și calitatea implementării: dacă o începere a proiectelor tot mai mult devine o prioritate globală, succesul nu depinde doar de tehnologie, ci și de modul în care aceasta este integrată în fluxurile de lucru, de accesul la instrumente aprobate, pregătirea personalului și suportul liderilor.

În top, în privința maturității AI în administrație, se află Singapore, Arabia Saudită și India. Aceste state beneficiază de o infrastructură solidă și de un cadru clar de reglementare, fiind exemple de bune practici. În schimb, în Europa, Franța a fost evidențiată drept un caz de adopție mai slabă, în ciuda investițiilor consistente și discursului public favorabil AI. Germania și Marea Britanie, deși fac progrese, se confruntă cu diferențe interne importante, iar lipsa unor ghidaje clare și a accesului la tehnologie plasează aceste țări în poziții mai fragile.

Riscuri și provocări: shadow AI, reguli și responsabilitate

Unul dintre cele mai importante fenomene evidențiate în raport este cel al „shadow AI”: utilizarea unor instrumente AI fără aprobarea oficială a organizației, fie din cauza lipsei de alternative, fie pentru că regulile sunt incomplete sau inexistente. În absența unui cadru clar de reglementare și instruire, utilizarea necontrolată a AI poate duce la riscuri majore, precum scurgeri de informații, încălcări ale confidențialității sau decizii neverificate.

Specialiștii avertizează că diferența între țările care reușesc să implementeze AI în mod responsabil și cele care se limitează la proiecte-pilot constă în modul corect în care această tehnologie este adoptată. O simplă utilizare a unui chatbot sau a unui pilot într-un minister nu este suficientă. Esențială este existența unor reguli clare privind accesul la date, auditarea proceselor, proceduri pentru gestionarea erorilor și integrarea AI în activitatea de zi cu zi. Doar astfel, tehnologia devine un adevărat catalizator al eficienței, nu o sursă de vulnerabilități.

România și provocările digitale ale administrației publice

Chiar dacă România nu figurează în cele mai recente studii internaționale despre adoptarea AI, indicatorii oficiali și rapoartele europene trimit semnale clare despre stadiul pregătirii. În ciuda unor progrese spectaculoase în digitalizare, țara rămâne în urmă în ceea ce privește competențele digitale de bază ale populației. Doar 27,7% dintre români dețin abilități elementare în domeniu, mult sub media europeană. Aceasta limitează drastic capacitatea administrației de a scala soluții AI, fiind nevoie de investiții masive în alfabetizare digitală, infrastructură și reguli de utilizare.

Pe partea de infrastructură, guvernanța digitală se află într-un proces de consolidare, cu proiecte majore, precum Cloudul Guvernamental, menit să unifice și să controleze mai eficient serviciile digitale ale statului. În același timp, strategia națională pentru AI, monitorizată internațional, indică intenția de a intra în era AI, însă diferențele de implementare dintre teoria asumată și practica de zi cu zi persistă. Mulți funcționari continuă să lucreze la nivel de proiecte-pilot, în timp ce alții se confruntă cu lipsa de reguli și de formare adecvată pentru utilizarea responsabilă a tehnologiei.

Într-o perspectivă mai largă, clivajele dintre țări se vor extinde dacă diferențele în adoptare și responsabilitate nu vor fi abordate eficient. La capătul cel mai bun, transformarea digitală a administrației publice va depinde nu doar de tehnologie, ci, mai ales, de modul în care aceasta este integrată în etica și cultura organizatorică. În acest context, România are nevoie atât de o viziune strategică coerentă, cât și de investiții și formare, pentru a nu rămâne în urmă într-o cursă mondială în care responsabilitatea și eficiența devin cele mai importante atuuri.