România se îndreaptă spre o economie „fără cash”, dar tranziția ridică semne de întrebare
Eliminarea banilor cash din circulație devine o realitate tot mai pronunțată în România, impulsionată de facilitățile plăților digitale și de dorința statului de a crește transparența economică. Totuși, această transformare vine la pachet cu riscuri semnificative, de la dependența de infrastructură până la excluderea socială a anumitor categorii de persoane. În timp ce o parte a populației este deja adaptată la plata cu cardul sau prin aplicații, mulți români încă se bazează pe numerar, ridicând semne de întrebare cu privire la pregătirea reală a țării pentru o economie „cashless”.
Avantaje și dezavantaje ale digitalizării financiare
Trecerea la plățile digitale aduce, în mod evident, beneficii considerabile. „Comoditatea” este principalul atu, conform sursei. Plățile devin mai rapide, confirmările sunt instantanee, iar timpul petrecut la bancomat sau ghișeele bancare este redus. Totodată, plățile digitale pot spori transparența, permițând urmărirea cheltuielilor, exportul extraselor bancare și facilitând rezolvarea disputelor. Din perspectiva statului, avantajul major este „trasabilitatea” banilor. O economie digitalizată reduce zona gri a evaziunii fiscale, oferind posibilitatea de a corela datele de plată și de a identifica mai ușor eventualele nereguli.
Cu toate acestea, există și reversul medaliei. Dependența de infrastructură devine un factor critic. Întreruperile de internet, problemele tehnice ale terminalelor de plată sau defecțiunile sistemelor bancare pot transforma o simplă problemă într-un blocaj major în viața de zi cu zi. „Dacă nu mai ai alternativă, nu mai poți plăti, chiar dacă ai bani. Asta schimbă fundamental ideea de ‘control’ pe care o ai asupra propriilor resurse”, este de părere sursa. Totodată, crește vulnerabilitatea la fraude digitale, cum ar fi phishing-ul sau atacurile cibernetice, afectând securitatea financiară personală.
Riscuri de excludere și necesitatea unor măsuri de protecție socială
Eforturile de digitalizare pot genera excluziune socială. Nu toți cetățenii au acces la tehnologie sau la servicii bancare, iar impunerea plăților digitale ar putea afecta în special vârstnicii, persoanele cu venituri mici sau cele din zonele slab dezvoltate, care se bazează încă pe numerar. „Când elimini cash-ul dintr-un serviciu public sau semi-public, nu îi obligi doar pe oameni să ‘se modernizeze’. Îi obligi să depindă de o rețea și de un set de competențe pe care nu le au toți”, avertizează sursa.
Un sistem „cashless” corect presupune existența unor măsuri de siguranță, precum redundanța sistemelor, cadrul legal pentru protecția datelor și educația financiară. „Dacă vrei să elimini cash-ul, trebuie să ai minimum două-trei metode alternative care funcționează în paralel”, se arată în text. Este crucială existența unor reguli clare privind utilizarea datelor personale, precum și sancțiuni reale pentru abuzuri. Totodată, educația este esențială pentru a preveni fraudele și pentru a crește încrederea în sistemul digitalizat.
În prezent, România se îndreaptă spre o economie „mostly cashless”, în care numerarul va fi înlocuit treptat în anumite domenii, dar va rămâne relevant în anumite situații. În 2023, numărul de plăți cu cardul în România a continuat să crească, demonstrând o accelerare a tranziției către plățile digitale.
