Analiză revoluționară dezvăluie asemănări surprinzătoare între genurile muzicale românești

Un studiu inedit, primul de acest gen realizat în România, utilizează inteligența artificială pentru a descifra legăturile subtile dintre diferitele stiluri de muzică populară și modernă de pe scena autohtonă. Descoperirile relevă că rockul românesc, spre surprinderea multora, seamănă mai mult din punct de vedere lexical cu manelele și muzica de biserică, decât cu hip-hopul. O tendință ce contrazice percepțiile obișnuite despre aceste stiluri, fiind explicată prin analiza conținutului textelor pieselor.

Un studiu care explorează limba muzicii românești din perspectivă tehnologică

Cercetarea a fost realizată de doi specialiști, Erik-Robert Kovacs de la Academia de Studii Economice și Ștefan Baghiu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, care au analizat peste 14.000 de versuri din diverse genuri muzicale din România. Folosind tehnici de procesare a limbajului natural, aceștia au identificat caracteristici prozodice, stilistice, sintactice și de sentiment ale textelor. Pentru prima oară în țară, tradiția de a analiza doar muzica auditiv a fost extinsă și pe text, oferind o perspectivă profundă asupra modului în care limbajul reflectă specificitatea culturală și stilistică a fiecărui gen.

Scopul principal a fost de a vedea dacă aceste trăsături pot fi suficiente pentru a diferenția automat genurile muzicale, fără a fi nevoie de ascultarea efectivă a pieselor. Rezultatele au fost uimitoare: algoritmul de inteligență artificială poate recunoaște genurile muzicale românești doar pe baza textelor, fiind capabil să distingă între stilurile tradiționale, pop, rock, hip-hop sau manele, în funcție de anumite tipare în vocabular, structură și tonalitate emoțională.

De ce rockul din România seamănă mai mult cu manelele decât cu hip-hopul?

Unul dintre cele mai interesante rezultate ale studiului constă în constatările legate de asemănările surprinzătoare între versurile din rockul românesc și cele din manele. Algoritmul a identificat că aceste două stiluri partajează vocabular, structuri de fraze și încărcătură emoțională, făcându-le să pară mai apropiate din punct de vedere lingvistic decât cu hip-hopul. Aceasta explică, în parte, de ce, pentru inteligența artificială, diferențele conceptuale dintre rock și manele sunt mai puțin vizibile decât cele dintre rock și hip-hop.

În schimb, hip-hop-ul se evidențiază prin densitate lexicală ridicată, construcții narative elaborate și un limbaj încărcat de termeni specifici, ceea ce face ca această formă să fie mai ușor de identificat și să aibă un amprentă distinctă. Potrivit analizei, diferențele lingvistice nu sunt doar o chestiune de vocabular, ci reflectă și teme culturale și sociale diferite: în timp ce manelele și muzica tradițională adresează, de obicei, subiecte simple, directe, precum dragostea sau dezamăgirea, hip-hop-ul românesc abordează discursuri sociale, autobiografice, cu o încărcătură protestatară.

În acest context, cercetătorii subliniază că limbajul utilizat în versuri nu este doar o expresie artistică. Acesta devine o oglindă a societății, iar diferențele de stil și ton pot indica, în esență, și realități sociale și culturale diferite. De exemplu, genurile tradiționale sau religioase, fiind strâns legate de comunități rurale și de tradiții religioase, utilizează structuri de limbaj mai stabile și expresive, ceea ce facilitează clasificarea automată a textelor. În contrast, muzica modernă, influențată de globalizare, înregistrează o hibridizare a stilurilor, iar versurile devin mai variate și mai greu de încadrată doar pe baza limbajului.

Ritz în obrajii unei muzici tot mai complexă și diversificată

Dincolo de aceste constatări, studiul aduce în prim-plan și o observație extrem de interesantă despre diferențele lingvistice între genurile muzicale studiate. Astfel, versurile rock românesc, din punct de vedere lexical, tind să fie mai apropiate de cele din manele decât de cele din hip-hop, ceea ce poate părea contraintuitiv pentru mulți. Această similitudine se explică, în parte, prin tematicile abordate: atât rock-ul, cât și manelele, adoptă frecvent teme emoționale directe, cum ar fi dragostea, dezamăgirea sau conflictele personale, folosind un limbaj accesibil și simplu.

În schimb, hip-hop-ul se caracterizează printr-un vocabular mai elaborat, construcții narative mai complexe și un discurs social și protestatar, fiind mai greu de confundat cu celelalte stiluri din punct de vedere textual. Astfel, algoritmul a observat o apropiere stilistică a stilurilor tradiționale de muzică populară, bazată pe elemente de limbaj simple și ridicarea unor teme universale, față de inovațiile și complexitatea discursului hip-hop.

Aceste descoperiri deschid o perspectivă nouă asupra muzicii românești, arătând că limbajul artistic captează nu doar estetică, ci și realități sociale, istorice și culturale, iar tehnologia poate ajuta la deslușirea acestor subtilități. În cele din urmă, cercetarea invită la o reevaluare a percepției despre diferențele dintre genuri, arătând că, la nivel textual, anumite stiluri pot fi mai apropiate decât indică superficiale observații vizuale sau auditive. În contextul unui peisaj muzical din ce în ce mai hibridizat, aceste studii pot deveni un instrument valoros pentru a înțelege mai bine complexitatea și diversitatea muzicii populare din România.