În ultimele două decenii, agențiile de securitate și serviciile de informații ale țărilor occidentale au achiziționat tot mai multe servicii informatice de la companii private. Aceste firme oferă acces rapid la cantități mari de date din surse deschise, aduc expertiză specializată în domenii precum securitatea cibernetică, analiza regională și monitorizarea informațiilor, permițând guvernelor să își extindă capacitatea fără a crește permanenta birocrație. Articolul menționează că aceste produse includ rapoarte OSINT (analize ale activității din rețelele sociale, monitorizarea mass-media și evaluări ale tendințelor), imagini satelitare și informații geospațiale, analize de securitate cibernetică (cum ar fi rapoarte despre malware, atacuri informatice și vulnerabilități), acces la înregistrări financiare, date despre transport, urmăritori ai zborurilor și metadate de telecomunicații, precum și studii de piață și evaluări de risc.

Deși firmele private creează și furnizează aceste produse, serviciile de securitate și informații ale statului le evaluează, le integrează și le utilizează pentru luarea deciziilor. În anumite cazuri, companii militare și de securitate private pot combina colectarea de informații cu acțiuni operaționale, iar firmele de securitate cibernetică pot detecta și contracara amenințările fără a avea nevoie de solicitări oficiale din partea autorităților.

De la începutul conflictului ruso-ucrainean din 2014, se observă o tendință similară în campania politică a Rusiei împotriva Occidentului. Aceasta poate fi împărțită în două domenii principale: primul, dominat de mass-media controlată de stat, precum televiziunea și radiodifuzorii sponsorizate de Kremlin, precum și de eforturile oficialilor ruși de a influența politicienii occidentali, exercitând presiuni energetice prin companii controlate de stat și plantând narațiuni favorabile în mass-media occidentală; și al doilea, reprezentat de inițiative independente, lansate de actori ruși cu resurse limitate sau fără acces direct la resursele Kremlinului, care dezvoltă proiecte pentru a susține campania de influență, precum site-uri media sau rețele de susținere a anumitor lideri politici sau grupări. Exemple includ proiecte media precum NewsFront și agenția DONi News, precum și eforturile unor oameni de afaceri ruși de a forma alianțe cu extremiști din Occident sau de a legitima ocupația anumitor teritorii ucrainene în mediul de afaceri occidental.

La începutul anilor 2010, a apărut Agenția de Cercetare pe Internet, cunoscută și ca „fabrica de troli”, fondată de fostul om de afaceri rus Evgheni Prigojin, în contextul influenței crescute a Kremlinului în mediul online. Aceasta a introdus în peisaj o nouă formă de manipulare pro-Kremlin, atât pe plan intern, cât și internațional. Înainte de ascensiunea Grupului Wagner, Prigojin controla compania Concord Management, implicată în catering, construcții și mass-media, beneficiind de legături strânse cu Kremlinul și fiind poreclit „bucătarul lui Putin”. El a înființat IRA ca o companie de tehnologie politică, pentru a influența opinia publică.

Experții, precum Andrew Wilson, explică tehnologia politică ca fiind ingineria și manipularea sistematică a proceselor și deciziilor politice, având ca scop modelarea sau falsificarea opiniei publice în interesul anumitor grupări. Metodele utilizate includ manipularea mass-media, campaniile cu troli sau roboți online, precum și crearea de narative false sau controverse fabricate pentru a distorsiona percepția publicului față de politică. Începând cu anii 1990, această tehnologie a devenit o prezență constantă în Rusia post-sovietică, unde slăbiciunile democratice au fost exploatate pentru a menține aparența unei societăți democratice, în timp ce puterea reală era exercitată în culise, prin alegeri controlate, partide false și manipularea mass-media.

Este important de menționat că tehnologia politică nu este un fenomen exclusiv rusesc și se regăsește și în Occident. Cu toate acestea, în Rusia, aceasta preia un rol de conducere, controlând sistemul politic în întregime, în timp ce în democrațiile occidentale este utilizată în mod mai subtil, fiind vizibilă în tactici precum manipularea opiniei, campanii electorale finanțate din surse obscure sau propagandă bazată pe analiza datelor. Aceste practici au ca efect estomparea diferenței dintre politica autentică și cea fabricată, reducând participarea civică reală.



Sursa articol