Strămoșii mamiferelor, animale care trăiau acum 250 de milioane de ani, depuneau ouă, la fel ca ornitorincii și echidnele, arată o descoperire recentă. Informația vine în urma analizei unui embrion de Lystrosaurus, un erbivor preistoric, realizată cu ajutorul unui supermicroscop. Cercetarea aruncă o nouă lumină asupra modului în care se înmulțeau aceste creaturi străvechi.
Este un mister care a preocupat paleontologii de multe decenii. Sinapsidele, strămoșii mamiferelor, erau considerate animale ovipare, însă dovezile directe lipseau. Descoperirea oferă un răspuns concret la această întrebare, datorită unei fosile minuscule de Lystrosaurus.
O fosilă-cheie descoperită acum 17 ani
Fosila a fost descoperită în Africa de Sud, în bazinul Karoo, acum 17 ani. Asistentul unui vânător de fosile a identificat un mic nodul. Inițial, acesta dezvăluia doar fragmente minuscule de os. Pe măsură ce specimenul a fost pregătit cu grijă, a devenit evident că era vorba despre un pui de Lystrosaurus, perfect ghemuit.
Oamenii de știință au bănuit că animalul murise în ou, dar nu aveau tehnologia necesară pentru a confirma acest lucru. În Africa de Sud, găsitul unor fosile ghemuite este relativ obișnuit. Aceste animale erau prinse în capcana vizuinilor lor în urma unor inundații bruște.
Supermicroscopul: instrumentul crucial
Secretul acestei descoperiri a fost „supermicroscopul” de la Sincrotronul European din Grenoble (ESRF). Acesta produce raze X de 10.000 de miliarde de ori mai puternice decât cele utilizate în spitale. Scanările au relevat un detaliu crucial în mandibula micului Lystrosaurus, al cărui craniu măsura doar 4 centimetri.
Acest os al maxilarului inferior este compus din două jumătăți care trebuie să fuzioneze pentru ca animalul să se poată hrăni. În mod normal, această structură se închide cu mult timp înainte de naștere. Însă, specialiștii au constatat că exista o gaură uriașă, o structură anatomică reală, specifică stadiului embrionar. La embrionii păsărilor și țestoaselor, acest stadiu se observă doar înainte de eclozare.
Un răspuns important pentru rezistența lui Lystrosaurus
Descoperirea explică și unul dintre motivele pentru care acest erbivor îndesat a supraviețuit extincției în masă din Permian-Triasic. În urma unei încălziri climatice brutale, 95% dintre speciile marine și 70% dintre vertebratele terestre au dispărut. Lystrosaurus a supraviețuit și a dominat ecosistemul.
Una dintre cheile succesului său ar fi putut fi dimensiunea ouălor sale, relativ mari, susțin autorii studiului. La animalele moderne, ouăle mai mari rezistă mai bine la deshidratare și conțin mai mult gălbenuș, care furnizează substanțele nutritive necesare dezvoltării embrionului. Oamenii de știință continuă cercetările pentru a înțelege mai bine viața acestor strămoși ai mamiferelor.
