Criza cauzată de lipsa pieselor și lichidități blochează funcționarea STB: Bucureștiul se scufundă în haos logistic și social

Blocajul de la Societatea de Transport București (STB) depășește orice scenariu de criză obișnuit, transformând serviciul de transport în orașul capitală într-o aproape inexistentă. În timp ce o grevă cu iz politic se poate rezolva rapid prin semnarea unui acord, situația actuală, alimentată de lipsa constantă de piese, lichidități și combustibil AdBlue, provoacă daune structurale de durată. Autobuzele, linia de bază a mobilității urbane, sunt în pericol real de a deveni total inutilizabile, iar repornirea parcului auto depinde de factori externi greu de controlat.

Lipsa pieselor și blocajele logisitice: rădăcina problemei
Primul lucru de înțeles este că procesul de reparație și întreținere a autobuzelor nu se poate continua fără componente cheie, cum ar fi piesele originale, lubrifianți sau AdBlue. În lipsa acestora, vehiculele devin simple decoruri în depouri, oprite definitiv sau funcționând la un nivel minim. În cazul în care furnizorii, deja afectați de neplată, solicită garanții financiare consistente sau plăți în avans, reparațiile devin un proces de durată. Chiar dacă Primăria Capitalei ar aloca fondurile necesare, timpul pentru reluarea operațiunilor va fi de ordinul săptămânilor sau chiar lunilor. Procedurile birocratice de deblocare a conturilor și refacere a stocurilor vor adânci și mai mult criza, în condițiile în care lipsa de piese duce la o paralizie tehnică ce afectează nu doar activitatea cotidiană, ci și imaginea orașului.

Efectul de domino al falimentului tehnic
Autobuzele diesel, precum Otokar sau Mercedes, se bazează pe tehnologii complexe, de la senzori la sisteme pneumatice, care necesită mentenanță regulată și componente originale. Odată ce piesa lipsă nu mai poate fi înlocuită sau un senzor se defectează, vehiculul devine inutilizabil. Situația devine și mai critică odată cu ieșirea din garanție a flotei turcești Otokar, pentru care piesele originale sunt greu de obținut și costisitor de procurat. În aceste condiții, revenirea la capacitatea normală de transport va fi extrem de lentă, iar bucureștenii care se bazează pe autobuze trebuie să se pregătească pentru un dezastru logistic continuu. În lipsa unei intervenții rapide și eficiente, orașul riscă să rămână izolator, cu autobuze funcționale extrem de puține, iar populația, tot mai nemulțumită.

Prețul ridicat al lipsei de soluții și impactul asupra cetățenilor
Problema nu se limitează doar la tehnic, ci se extinde și în spațiul comercial și administrativ. În încercarea de a acoperi golurile financiare create de problemele de logistică, Consiliul General pregătește majorări semnificative ale tarifelor de transport: biletul pentru o călătorie de 90 de minute va ajunge la 5 lei, în creștere cu 66%, iar abonamentul de 24 de ore va urca la 14 lei. Aceasta reprezintă o măsură aparent justificată pentru „sustenabilitatea financiară”, însă în realitate, crește și mai mult poverile pentru bucureșteni, care deja simt pe pielea lor efectele lipsei de-autovehicule în trafic. Primarul Ciprian Ciucu a justificat această situație prin explozia costurilor de operare, care s-au dublat față de perioadele anterioare.

Politic și interes economic la baza colapsului
Criza nu trebuie privită doar din perspectiva tehnică sau economică, ci și dintr-un unghi politic. Surse apropiate conducerei STB confirmă că instituția s-a transformat într-un teren de interese transpartinice, unde angajările pe criterii de rudenie și favoritisme controlează fluxul de resurse. Această practică a fost evidențiată și în recentul audit, care a scos la iveală furturi sistematice de motorină și o economie subterană tolerată de ani de zile. Toate aceste nereguli au consolidat un sistem odea bunăstare pentru anumite clanuri, dar extrem de costisitor pentru bugetul public. În plus, tensiunile din interiorul companiei și lipsa unui control stringent au amplificat criza, transformând-o într-o situație aproape irecuperabilă.

Posibilitatea insolvenței și perspectivele viitoare
Un aspect alarmant și tot mai vehiculat este scenariul insolvenței, care devine o realitate dacă situația nu se schimbă. Intrarea în incapacitate de plată ar paraliza accesul la fondurile europene și ar bloca orice investiție în modernizarea flotei. În acest mod, sfârșitul pentru STB nu se va limita doar la problemele actuale, ci va însemna sfârșitul unui model de management bazat pe nepotism și risipă. În cazul unui faliment oficial, bucureștenii vor plăti și mai mult pentru un serviciu tot mai precar, iar orașul își va pierde pentru mult timp șansa unui sistem de transport modern și fiabil.

Deocamdată, criza continuă, iar autoritățile, confruntate cu un dezastru logistic și administrativ, par incapabile să ieși din această spirala vicioasă. În timp ce problemele tehnice se adâncesc, un lucru rămâne clar: dacă nu se vor face schimbări radicale, Bucureștiul riscă, cel puțin temporar, să uite de transportul public de calitate.