Rusia redefinește internetul ca pe un teritoriu strategic de control național

În vârful discursurilor despre conectivitatea globală și digitalizarea fără limite, Rusia trimite un semnal clar: nu mai vede internetul doar ca o infrastructură economică sau socială, ci ca pe un teren de suveranitate națională. Într-o eră în care lumea occidentală promovează ideea de servicii digitale „mereu disponibile”, Kremlinul a ales să-și apropie tehnologiile considerate fundamentale pentru controlul statului. Mesajul e explicit: infrastructura digitală, de la telecomunicații la sateliți și servicii de cloud, nu mai este un simplu vehicul de comunicare, ci un instrument de influență și securitate.

Schimbare de paradigmă: tehnologia ca risc strategic

La „Infoforum”, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate securității informaționale din Rusia, oficialii au revenit asupra noțiunii de vulnerabilitate digitală. Dmitri Gribkov, secretar adjunct al Consiliului de Securitate, a avertizat că tehnologiile moderne sunt folosite pentru „influență distructivă” asupra Rusiei și a anunțat că acestea vor fi trecute în noua versiune a Doctrinei Securității Informației. Pentru autorități, nu mai este suficient să controleze site-urile și rețelele sociale — ele țintesc acum „stratul de bază” al vieții digitale: telefoane, sateliți și serviciile de email și cloud folosite zilnic.

De ce această schimbare de focus? Pentru Rusia, tehnologia modernă precum Starlink, sateliții care asigură internet în zone inaccesibile rețelelor tradiționale, reprezintă o amenințare de securitate. Internetul prin satelit nu poate fi controlat cu ușurință precum infrastructura terestră, ceea ce face ca orice intervenție sau blocaj să devină mai dificil de implementat și mai vulnerabil. „O parte din control devine mai greu de aplicat”, explică oficialii, iar aceste tehnologii preiau rolul de vulnerabilități strategice, nu doar de facilități pentru consumatori.

În același timp, smartphone-urile provenite din Occident sunt percepute nu doar ca dispozitive, ci ca ecosisteme complete. Sistemul de operare, magazinele de aplicații, serviciile de backup și de localizare, toate aceste elemente asigură o dependență și aduc un risc major în viziunea Kremlinului. Pentru autorități, dependența de serviciile occidentale de email, cloud și mesagerie nu e altceva decât o vulnerabilitate, ce poate fi exploatată pentru influență, blocaje sau colectare de date.

O nouă doctrină, o suveranitate digitală consolidată

Planul de a îmbrățișa această nouă viziune este consolidat prin pregătirea unei versiuni revizuite a Doctrinei Securității Informației. Documentul va transpune în practică ideea de a trece la un control mai strict asupra infrastructurii digitale, de la proiectarea și lansarea sistemelor bazate pe inteligență artificială, până la standardele europene și internaționale în domeniu. „O cale de consolidare a suveranității” a fost transmisă de oficialii ruși, sublinind intenția de a crea un set de reguli și reglementări care să limiteze influența externă.

De mai mult timp, Rusia își propune reducerea dependenței de tehnologie și infrastructură importată. În ultimii ani, tot mai mult accent s-a pus pe conceptele de „internet suveran” și de control al rutării traficului de date. În practică, statul urmărește să controleze fiecare etapă a dezvoltării și utilizării tehnologiilor digitale: de la construcția de rețele și până la crearea de componente pentru sisteme bazate pe inteligență artificială, considerând oricine și orice produs necontrolabil din interior ca pe o posibilă amenințare.

Controlul și cenzura, o armă în războiul informatic

Istoricul ridicărilor și restricțiilor din Rusia în domeniul internetului nu face decât să întărească poziția de a considera infrastructura digitală ca pe un câmp de luptă. Controlul asupra conținutului, blocarea platformelor sau chiar limitarea accesului pe anumite rețele mobile sunt practici frecvent întâlnite, toate menite să limiteze influența externă și să asigure stabilitatea regimului. În plus, teama de atentate sau atacuri cu drone a dus, în ultimii ani, la întreruperi de internet mobil în zone sensibile, argumentul fiind securitatea militară.

Această logică a controlului total, însă, creează un cerc vicios. Cu cât statul devine mai autoritar în gestionarea infrastructurii digitale, cu atât cetățenii și companiile caută soluții alternative, precum sateliți sau rețele paralele. În același timp, oficialii consideră aceste soluții drept inamicul principal al securității naționale, transformând orice serviciu sau tehnologie care nu intră în sfera de control a statului în oponenta de temut. În final, se confirmă o confruntare între modelul global deschis și cel naționalizat, controlat strict, o bătălie pentru viitorul internetului.

În contextul actual, această schimbare de discurs rusească are implicații globale: fragmentarea pieței, crearea de ecosisteme regionale și presiuni pentru localizare reprezintă doar primele efecte. La nivel personal, devine tot mai clar că dispozitivele și serviciile digitale cu care interacționăm nu mai sunt neutre, ci instrumente potențiale de influență și control. Într-un război informațional și tehnologic în plină desfășurare, libertatea digitală pare tot mai vulnerabilă, în timp ce forțele suveranității digitale își consolidează pozițiile.