Bunurile primite prin donație sau moștenire, proprietate personală, nu comună
Un imobil, un teren sau orice alt bun primit de unul dintre soți prin donație sau moștenire rămâne, de regulă, proprietatea exclusivă a acestuia, chiar dacă mariajul este încă în vigoare. Acesta este un aspect esențial al legislației românești privind proprietatea în cadrul căsătoriei. Partenerul de viață nu dobândește automat drepturi asupra bunului, doar prin simpla căsătorie.
Acest principiu se aplică indiferent de valoarea bunului sau de momentul în care acesta a fost obținut, cât timp donația sau moștenirea a fost concretizată. Important de reținut este faptul că bunurile obținute prin aceste modalități nu intră în categoria bunurilor comune, care ar putea fi supuse partajului în cazul unui divorț.
Cum poate deveni partenerul coproprietar
Prin excepție, există posibilitatea ca și partenerul de viață să devină coproprietar. Acest lucru se poate realiza doar dacă donatorul sau testatorul specifică în mod expres că bunul respectiv trebuie să fie considerat proprietate comună. O altă variantă este un act juridic separat, care să transfere drepturi.
Astfel de acte pot include vânzarea-cumpărarea între soți, o donație făcută de unul dintre soți celuilalt sau alte acte juridice reglementate de lege. Este important ca aceste acte să respecte toate formalitățile legale, inclusiv înscrierea în Cartea Funciară pentru a fi opozabile terților. Simpla prezență a partenerului într-un act nu conferă automat drepturi de proprietate.
Partajul bunurilor în caz de divorț
În cazul unui divorț și al partajului bunurilor, legea face o distincție clară între bunurile comune și cele proprii. Conform legislației, se vor împărți doar bunurile comune, dobândite în timpul căsătoriei prin contribuția ambilor soți. Bunurile obținute prin moștenire sau donație nu intră în această împărțeală.
Un imobil primit prin donație de unul dintre soți rămâne, de regulă, proprietatea acestuia și nu va fi împărțit în urma divorțului. Dacă soțul beneficiar al donației dorește să implice și partenerul de viață ca proprietar, acest lucru trebuie să fie prevăzut într-un act juridic distinct.
Convenția matrimonială, o opțiune pentru soți
Legislația română oferă posibilitatea încheierii unei convenții matrimoniale sau a unui contract matrimonial notarial. Acesta este un document prin care soții pot să își stabilească regimul bunurilor, atât cele proprii, cât și cele comune. Prin această convenție pot fi delimitate bunurile care, în mod normal, ar fi considerate proprii, și se pot introduce reguli speciale privind administrarea sau dispoziția acestora.
Încheierea unei astfel de convenții notariale este o opțiune pur personală. Nu există o obligație legală de a încheia un contract matrimonial. Decizia aparține exclusiv soților și este influențată de nevoia de a adapta regimul proprietății la situația lor specifică.
Recent, în contextul discuțiilor privind modificările Codului Civil, au fost ridicate propuneri de clarificare suplimentară a acestor aspecte, în vederea asigurării unei mai mari transparențe și predictibilități în ceea ce privește drepturile de proprietate în cadrul căsătoriei.
