sfinții adrian și natalia, soț și soție, au trăit în nicomidia, în vremea împăratului maximian, fiind cunoscuți pentru credința și curajul lor în fața persecuției. conform surselor creștin-ortodoxe, adrian era păgân și pretor al nicomidiei, în timp ce natalia era creștină, ceea ce a determinat schimbarea radicală a vieții lui adrian. în timpul unei persecuții, văzând curajul și blândețea a 23 de bărbați creștini, adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devină creștin, hotărâre care avea să-i schimbe destinalia.

când împăratul a auzit cele petrecute, l-a întrebat pe adrian: “ți-ai ieșit din minți?” pretorul adrian i-a răspuns: “nu, abia acum mi le-am aflat”. această răspuns a demonstrat puterea și convingerea lui adrian în noua sa credință. a fost aruncat în temniță, împreună cu ceilalți bărbați creștini, într-un moment în care nu trecuseră decât 13 luni de la căsătoria lor. când l-au torturat pe adrian, natalia a stat lângă el, întărindu-l în credință și arătând o putere și o dedicație remarcabile.

înainte de a fi omorât, temnicerii i-au permis să meargă acasă și să-și ia rămas bun de la soție și familie. natalia, când a văzut că adrian vine acasă, a încuiat ușa, temându-se că acesta a lepădat credința în hristos și pentru acest lucru a fost eliberat. dar când a aflat scopul venirii sale, de îndată supărarea i s-a schimbat în bucurie. după ce și-a luat rămas bun, s-a întors împreună cu ea la temniță, demonstrând astfel puterea dragostei și credinței lor. pe drum, ea l-a îndemnat să nu se îngrijească de cele pământești, ci să cugete la bunătățile cerești, oferindu-i astfel sprijinul și încurajarea de care avea nevoie.

l-a întărit în suferință spunându-i: “scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sfârșit; scurtă este suferința, dar slava muceniciei veșnică. suferă durerea numai puțină vreme și, curând, te vei bucura cu îngerii”. aceste cuvinte ale nataliei au arătat profunzimea și puterea lor spirituală, precum și credința neclintită în viitorul lor împreună. conform surselor, după torturi prelungite, împăratul a poruncit ca brațele și picioarele mucenicilor să fie zdrobite cu ciocanul pe nicovală, în aceste chinuri și-au dat duhul adrian și cei 23 de creștini, demonstrând astfel puterea și sacrificiul lor pentru credință.

după câteva zile de la trecerea lor la cele veșnice, natalia l-a văzut pe adrian în vedenie și acesta i-a descoperit că în curând va veni și ea în lumina cerească. după ce timpul s-a împlinit conform celor vestite, natalia și-a dat duhul, alăturându-se soțului ei în împărația lui dumnezeu, reunindu-se astfel cu el într-o dragoste și o credință care a depășit granițele vieții pământești. sfinții adrian și natalia rămân o mărturie a puterii credinței și a iubirii, oameni care au ales să sufere și să moară pentru ceea ce credeau, lăsând în urmă o moștenire vie și puternică care continuă să inspire și să călăuzească oamenii și astăzi.