Data de 27 decembrie este dedicată praznicului Sfântului Ștefan, primul martir creștin, o zi care combină credința cu tradițiile populare și reprezintă un moment potrivit pentru liniște și introspecție în pragul noului an. Sărbătoarea îmbină festivitățile și vizitele din ziua de Crăciun cu respectarea unor obiceiuri specifice, explicate de preotul Cătălin Ștefan, menținând armonia și legăturile comunitare.

În a treia zi de Crăciun, credincioșii sunt îndemnați să participe la Sfânta Liturghie și la slujbele speciale de pomenire a celor adormiți, o ocazie de rugăciune atât pentru Sfântul Ștefan, cât și pentru cei dragi plecați dintre noi. Totodată, această zi reprezintă un prilej de reflecție și de păstrare a armoniei în familie, evitând certurile și discuțiile contradictorii, pentru ca liniștea, pacea și buna înțelegere să domnească în case. De asemenea, sufletul trebuie să rămână curat, iar grijile cotidiene să fie lăsate deoparte.

Masa de Sfântul Ștefan este mai simplă comparativ cu primele două zile de Crăciun, preferându-se preparate ușoare, precum peștele, alături de cozonac și alte delicii tradiționale, pentru ca trupul să se odihnească, iar sufletul să se bucure de atmosfera sărbătorii. Sfântul Ștefan este recunoscut în creștinism drept primul martir, cel care și-a jertfit viața pentru credință, iar ziua sa, 27 decembrie, a devenit un praznic important în calendarul ortodox.

În folclorul popular, această zi reprezintă un prilej de milostenie și comuniune, continuând spiritul sărbătorilor de iarnă. Sărbătoarea amintește totodată de evenimentul biblic al celor 14.000 de prunci uciși de regele Irod, precedând răspândirea creștinismului. Primele comunități creștine s-au consolidat după Învierea Mântuitorului, când ucenicii au botezat credincioșii „în numele Tatălui și al Sfântului Duh”, marcând astfel începutul bisericii.

Ziua Sfântului Ștefan este în cultura populară românească asociată cu gesturi de solidaritate și bunătate. Credincioșii obișnuiesc să ajute persoanele aflate în dificultate, să viziteze rudele și să mențină armonia în familie. În a treia zi de Crăciun, tradiția păstrează obiceiul de a pomeni sufletele celor adormiți și de a oferi pachete alimentare celor nevoiași.

În Muntenia și în alte regiuni ale țării se păstrează obiceiul pregătirii pâinicilor rotunde, dulci, asemănătoare cozonacilor, unse cu miere și cunoscute popular drept „pâinicile lui Ștefan”. Acestea sunt sfințite în biserică și oferite copiilor nevoiași, simbolizând generozitatea martirului și legătura cu credința și protecția divină. De asemenea, în anumite zone, copiii mici colindă sau vizitează casele vecinilor pentru scurte urări, menținând astfel legăturile comunitare și spiritul sărbătorilor.

În concluzie, Sfântul Ștefan reprezintă o zi specială, care combină credința cu tradițiile populare, și care ne amintește de importanța armoniei în familie, a solidarității și a milosteniei. Prin respectarea obiceiurilor specifice și a tradițiilor, putem menține legăturile comunitare și spiritul sărbătorilor, și putem onora memoria martirului care și-a jertfit viața pentru credință.