Oamenii din România se pregătesc să sărbătorească Sfântul Haralambie pe 10 februarie

Sfântul Haralambie, apărătorul împotriva bolilor și epidemilor, va fi sărbătorit pe 10 februarie, în cadrul unei tradiții străvechi care reunește comunități întregi în rugăciune și obiceiuri pline de semnificație. Această zi, marcată în calendarul ortodox cu cruce neagră, este ocazia perfectă pentru credincioși de a se ruga pentru sănătate și alinare.

Praznicul lui Haralambie subliniază importanța credinței și curajul de a rămâne statornic în fața încercărilor. Preotul Marius Oblu, de la Biserica Iancu Vechi-Mătăsari din București, explică: „Sfântul Haralambie simbolizează nu doar protecția divină, ci și necesitatea de a ne îndrepta gândurile către aspectele spirituale ale vieții, nu doar în zilele de mare sărbătoare, ci și în aceste momente simple de evlavie.”

Sinopsisul legendei

Viața lui Haralambie se desfășoară în secolul al II-lea, când a fost supus la persecuții teribile din partea autorităților romane. În ciuda tragismului său, exemplul de credință neclintită pe care l-a lăsat a deschis calea către convertirea multor păgâni. Conform tradiției, el a fost episcop al cetății Magnezia și a refuzat să renunțe la credința în Hristos, plătind cu viața pentru convingerile sale.

„Răbdarea și statornicia lui Haralambie au impresionat chiar și pe cei care l-au persecutat. A fost un adevărat martir, un exemplu de curaj în fața suferinței,” afirmă teologul Adrian Ionescu. Tradiția creștină spune că, după moarte, el a primit cununa muceniciei, reprezentând astfel speranța și mângâierea pentru sufletele celor în suferință.

Obiceiuri și practici de venerare

Pe 10 februarie, credincioșii se adună la biserici pentru a oferi colivă, colaci și miere, gesturi simbolice care reprezintă recunoștința și rugăciunea pentru suflete. Potrivit preotului Oblu, „Coliva este asociată cu pomeni pentru cei dragi decedați, iar aducerea acestor ofrande este o formă de evlavie”.

Unii dintre cei care respectă tradițiile populare își duc mierea la biserică pentru a fi sfințită, având credința că aceasta va aduce nu doar sănătate personală, ci și prosperitate stupilor. „Obiceiul de a oferi miere lui Haralambie se leagă de credința că acesta este ocrotitorul albinelor, un simbol al hărniciei în folclorul românesc,” explică Ionescu.

În ziua de Sfântul Haralambie, activitățile grele din gospodării sunt evitate, iar liniștea este încurajată. Această practică subliniază respectul față de sărbătoare și importanța momentului de reculegere. Multe familii își unesc forțele în rugăciuni pentru protecția celor dragi, cerând ajutorul divin pentru a evita bolile și încercările vieții.

Celebrarea Sfântului Haralambie este o dovadă a puterii credinței în comunitățile românești. Cu toate că viața modernă poate părea aglomerată, obiceiurile străvechi rămân o ancoră spirituală, aducând împreună oameni în jurul valorilor de tradiție și credință. Această zi simbolizează nu doar o celebrare religioasă, ci și un moment de unitate și solidaritate în fața provocărilor zilnice.