Serviciul de Informații Externe al Rusiei (SVR) a lansat un atac dur împotriva Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, liderul spiritual al întregii Biserici Ortodoxe și figura de referință în lumea creștină răsăriteană. Într-un comunicat oficial, instituția rusă îl acuză pe patriarh că se află în spatele unui plan „periculos” de a submina unitatea ortodoxă mondială, insinuând că nu are în vedere decât interese proprii și o tentativă de a se afirma în detrimentul altor lideri bisericești.

Dincolo de acuzațiile directe, SVR-l consideră în mod clar și într-o anumită măsură ofensivă, că acțiunile Patriarhului Bartolomeu sunt sprijinite de „servicii secrete britanice”, în încercarea de a „să se קר טבעה״(‘să semene discordie’) în interiorul bisericii ortodoxe din Rusia și nu numai. Declarațiile reprezintă o intensificare a tensiunilor din jurul rivalităților dintre Moscova și Constantinopol, în contextul unor dispute mai vechi pe tema autodenominației și a influenței în lumea ortodoxă.

Epurarea discordanței și fragmentarea ortodoxă

Relațiile dintre Patriarhia de la Constantinopol și alte câteva consistori ortodoxe au fost tensionate în ultimii ani, mai ales după ce Patriarhul Bartolomeu a acordat autocefalie Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, o decizie criticată dur de Moscova. Kremlinul a contestat mereu această mișcare, considerând-o o ingerință în sferele de influență tradiționale ale Rusiei, și a acuzat liderii bisericești din Ucraina, precum și pe cei de la Constantinopol, de încercări de „dezbinare” în sânul ortodoxiei globale.

Sub toate aceste tensiuni, SVR-ul acuză în mod special liderul de la Fanar că ar încerca să „fără a avea mandatul total al bisericii mondiale să acționeze ca un factor de diviziune”, exprimând suspiciuni față de motivele și influențele din spatele acestor decizii. Răspunsurile oficiale ale Patriarhului Bartolomeu până acum au fost calme și insistă pe dorința de a păstra unitatea doctrinară și spirituală a credincioșilor ortodocși.

Atmosfera geopolitică și bisericească a conflictului

Contextul geopolitic al acestor acuzații aparține unui peisaj mai larg de confruntare între Rusia și Occident, influențat de numeroase crize regionale și de încercarea Kremlinului de a-și reafirma influența în lumea ortodoxă, dar și pe scena internațională. Disputele religioase au devenit, în ultimii ani, un teren de confruntare subtil, în care fiecare parte își revendică dreptul la autoritate spirituală și, implicit, politică.

Atacurile recente ale SVR nu sunt doar o manifestație de influență sau de război informațional, ci și o încercare de a mobiliza fanii și susținătorii Moscovei în interiorul și în afara comunității ortodoxe. În același timp, reacțiile din partea Patriarhiei de la Constantinopol și ale altor lideri autocefali indică un efort constant de a menține uzanțele și unitatea doctrinară, indiferent de tensiuni.

Deși reacțiile oficiale ale Patriarhului Bartolomeu au fost posibil să fie calme și echilibrate, această declarație a SVR-ului scoate în evidență însă cât de fragilă poate fi stabilitatea unei biserici atât de vechi și de înfloritoare, atunci când interesele geopolitice și cele religioase se intersectează. În condițiile actuale, perspectivele unui deznodământ în această dispută par a fi greu de prevăzut, însă un lucru este clar: tensiunile dintre Moscova și Constantinopol vor continua să modeleze peisajul religios al Europei de Est și nu numai, fiind prilej pentru noi confruntări și, posibil, pentru redefinirea rolului fiecărui lider în lumea ortodoxă mondială.