O relație de cuplu se destramă rareori subit. Psihologul SILVIA SEVERINO detaliază, într-un interviu, semnele prevestitoare ale unei despărțiri, subliniind motivele pentru care partenerul care dorește să plece amână momentul.
Primele semne ale distanțării
Potrivit specialistului, înaintea unei separări, apar în mod consecvent trei indicatori. Aceștia sunt adesea trecuți cu vederea, fiind interpretați drept stres sau oboseală. Primul semn constă în alternarea zilelor de amabilitate cu cele marcate de răceală și distanțare. Această schimbare de comportament, aparent inexplicabilă, nu este o consecință a acțiunilor celuilalt partener, ci reflectă o detașare emoțională incipientă. „Nu e din cauza a ceea ce ai făcut, ci pentru că a început deja să se detașeze, dar încă nu îndrăznește să plece”, explică SILVIA SEVERINO.
Reducerea comunicării și evitarea responsabilității
Următorul indiciu al unei relații aflate pe o pantă descendentă este diminuarea comunicării. Partenerul devine mai taciturn, iar celălalt membru al cuplului simte că depune singur eforturi pentru a menține dialogul. Psihologul subliniază că, în această fază, „acea persoană lasă relația să se destrame”. Cauza acestei amânări a separării este, conform aceleiași surse, evitarea asumării responsabilității pentru decizia de a pleca. Partenerul nu dorește să fie perceput drept „cel rău”.
Acuzare și justificarea plecării
Ultimul pas înainte de despărțire este cel mai dureros. Partenerul începe să îl facă pe celălalt responsabil pentru toate problemele din relație. Orice încercare de discuție este respinsă, iar reproșurile ating cote alarmante. Partenerul este acuzat că exagerează, că îl copleșește sau că nu mai poate suporta situația. „Conflictul pe care îl provoacă este exact cel pe care îl va folosi pentru a-și justifica plecarea”, precizează psihologul. Toate cele trei semne identifică un tipar clar: o persoană care dorește să încheie relația, dar nu are curajul să o facă în mod direct.
Specialiștii compară procesul de „doliu” post-despărțire cu cel asociat pierderii unei persoane dragi. Etapele, care nu sunt întotdeauna liniare, includ negarea, tristețea, furia și acceptarea. În cazul în care aceste simptome persistă câteva luni și afectează semnificativ viața de zi cu zi, este recomandat consultul psihologic.
