Securitatea românească, în anii comunismului, se întorcea în mod sistematic către bucățile cele mai intime ale românilor ce trăiau și munciau în străinătate, confiscând și vândând bunuri din pachetele trimise de aceștia, arată documente de arhivă recent dezvăluite. Această practică a fost descoperită în cadrul cercetărilor realizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, confirmând astfel suspiciuni de amploare privind implicarea serviciilor secrete în viața privată a diaspora românească din Occident, în special în perioada comunistă.

Confiscările și vânzarea bunurilor, o practică sistematică

Conform documentelor de arhivă, în cadrul verificărilor și controlului pachetelor trimise din străinătate, Securitatea a procedat la confiscarea unui număr semnificativ de bunuri, de la obiecte de uz personal până la cadouri sau bunuri de valoare. Deși în mod oficial, corespondența și coletelor li se garantau secretul și confidențialitatea, în realitate, multiple mesaje și obiecte au fost deschise și monitorizate în secret, pentru a controla și colecta informații despre transformațiile și preocupările românilor din diasporă.

Sursele de arhivă arată că aceste confiscări nu au reprezentat simple acte de supraveghere, ci au fost urmate de practici de vânzare a bunurilor recuperate. În locuri clandestine sau autorizate, autoritățile au valorificat aceste obiecte, obținând resurse financiare pe care le foloseau pentru alte operațiuni sau pentru întreținerea rețelelor de supraveghere. Astfel, pe lângă funcția de cunoaștere și control, sistemul comunist și-a dozat și veniturile din bunurile confiscate de românii plecați în Occident.

Legăturile cu familia și inviolabilitatea corespondenței în ochii statului

Tema supravegherii și a controlului postatelor și coletele trimise acasă nu era nouă. Într-o societate în care “secretul corespondenței era garantat oficial”, de multe ori, aceste scrisori și pachete erau deschise fără semne de înștiințare a destinatarilor sau expeditorilor. În unele cazuri, acestea erau supravegheate în timp ce treceau granița sau în depozite speciale, pentru a obține informații despre starea psihologică, aspirații sau evenimente din familie.

Drepturile românilor din diaspora erau puse sub semnul întrebării, deși oficial, legislația promisese garanții în privința confidențialității corespondenței. “De fapt, multe dintre scrisori erau citite, iar conținutul lor era folosit în scopuri de control și intimidare”, menționează experți în arhivele comuniste. Această practică a fost, pentru mulți emigranți, o mare surpriză și o traumatizare profundă, care avea ca scop nu doar cunoașterea poziției lor, ci și intimidarea și descurajarea de a păstra legătura cu țara.

Contextul istoric și implicațiile pentru diaspora românească

Aceasta nu este o revelație nouă, dar volumul documentelor oferă o perspectivă clară asupra metodologiilor sistemului represiv comunist, care a urmărit fiecare pas al emigranților români. În timpul regimului comunist, controlul asupra românilor din afară a fost un obiectiv prioritar, pentru a preveni infiltrarea ideilor contrare regimului și pentru a menține o stare de supunere și frică în rândul celor plecați.

De exemplu, în păcate din arhive se povestește despre rețele speciale, alcătuite din colaboratori locali, care monitorizau și confiscau corespondența, dar și despre activități de vânzare a bunurilor, astfel că fenomenul avea un caracter organizat și intenționat. Pe lângă efectul de intimidare, aceste practici au generat o pierdere emoțională pentru mulți emigranți, care și-au urmărit familia din străinătate și au simțit, în același timp, că rădăcinile lor sunt controlate și periclitate.

Perspectiva actuală

Dezvăluirile despre aceste practici de supraveghere și confiscare nu sunt doar o lecție despre abuzurile trecutului, ci ar putea avea implicații și în prezent. În contextul presei și al libertății de exprimare, pare evident că, timp de decenii, sentimentele și legăturile românilor din diaspora au fost manipulate și controlate în mod subtil, dar constant.

Evoluția recentă a arhivelor și renașterea interesului pentru această istorie ascunsă anunță o deschidere spre înțelegerea mai profundă a modului în care regimul comunist și-a exercitat controlul peste viața privată. În prezent, aceste teme devin un punct de reflecție pentru cei care doresc să înțeleagă impactul pe termen lung al regimului totalitar asupra identității și libertății românilor plecați în afară.