România se clasează pe locul al treilea în lume în rândul țărilor cu cea mai ridicată rată de deținere a locuințelor, conform unui studiu recent realizat de platforma comparativă Compare the Market. Cu un procent impresionant de 93,9%, țara noastră își menține statutul de unul dintre cele mai accesibile locuințe din lume, alături de Corea de Sud și Polonia. Un fenomen ce ridică întrebări despre istoria și evoluția pieței imobiliare locale și, mai ales, despre modul în care acest nivel de deținere influențează societatea și economia națională.

O tradiție de accesibilitate și stabilitate în proprietate

Pentru România, proprietatea imobiliară reprezintă, de decenii, nu doar un simbol al stabilității financiare, ci și o tradiție transmisă din generație în generație. În perioada comunistă, construirea de locuințe s-a realizat în masă pentru a acoperi nevoile populației, iar după Revoluție, dezechilibrele economice au făcut ca oamenii să caute soluții pentru a-și asigura un acoperiș, uneori cu prețul unui efort financiar major. Astfel, accesul la proprietate s-a dovedit a fi mai ușor comparativ cu alte state europene sau globale, unde prețurile și condițiile de cumpărare sunt un obstacol pentru o mare parte din populație.

Această rată ridicată de deținere a locuințelor nu înseamnă, însă, neapărat și o locuire modernă sau condiții de trai de calitate. În multe zone ale țării, construcțiile vechi și neadaptate standardelor actuale predomină, fiind adesea locuinte preluate în forme preistorice urbanistice, precum blocuri vechi, construite în stilul comunist, care necesită renovări ample și investiții constante pentru a respecta condițiile moderne de confort și siguranță.

Impactul social și economic al unei proporții ridicate a proprietarilor

Deținerea unei locuințe în România se remarcă și prin avantajele sociale pe care le aduce. Cei mai mulți români văd în proprietatea imobiliară o formă de siguranță pentru viitor, o moștenire de familie, dar și un instrument de stabilitate financiară. În contextul unei economii marcate de fluctuații, posibilitatea de a avea o casă proprie reduce riscul de a fi expus instabilităților închiriere sau relocare forțată.

Totodată, această deținență record a influențat și dinamica pieței imobiliare de pe plan local, unde oferta de locuințe vechi, în special blocuri din perioada comunistă, domină peisajul urban. În timp ce aceste clădiri oferă oportunități de relocare sau investiții mai ieftine, ele ridică și probleme legate de izolare termică, siguranță și eficiență energetică, care devin tot mai presante în condițiile actuale de creștere a prețurilor la utilități.

Context și perspective pentru viitor

Discuțiile despre evoluția pieței imobiliare în România devin tot mai actuale, mai ales în cadrul strategiilor guvernamentale menite să abordeze problema locuințelor. În contextul unui stil de viață tot mai orientat către modernizare, se observă o creștere a interesului pentru renovări și pentru construcții noi, în special în zonele urbane. Întrebarea cheie rămâne dacă această proporție ridicată de deținere va putea fi menținută, având în vedere provocările legate de sustenabilitate și de nevoia de a oferi condiții mai bune pentru toate categoriile sociale.

De altfel, autoritățile analizează programe și inițiative menite să sprijine dezvoltarea unor locuințe moderne și eficiente energetic, pentru a evita ca aceste case vechi să devină o povară pentru viitor. În orice caz, România continuă să se afle pe harta globală a țărilor cu cea mai ridicată rată de proprietate, indicând o societate în care această valoare a propriei case rămâne un pilon esențial al identității și stabilității.