România se află pe punctul de a deveni un actor semnificativ pe scena internațională a industriei materialelor strategice, într-un moment în care pământurile rare au căpătat o importantă geostrategică și economică de neegalat. Anunțul făcut recent de ministrul Energiei, Bogdan Ivan, despre semnarea unui protocol de cooperare cu o companie americană de top, listată pe NASDAQ, marchează un pas firesc în această direcție. Potrivit oficialului, parteneriatul vizează importul de pământuri rare extrase din Groenlanda, pe care le-ar urma să fie rafinate în România, la Feldioara, județul Brașov, pentru a fi apoi folosite în industrii de vârf, inclusiv sectorul aerospațial, în care și gigantul SpaceX a început să-și manifeste interesul.

Importanța rafinării în gestionarea pământurilor rare

Un aspect crucial, adesea trecut cu vederea, este faptul că cheia controlului pe piața acestor materiale nu o deține doar extracția, ci procesul de rafinare, adică etapa industrială care transformă minereul brut în materiale prietenoase cu fabricile și tehnologia modernă. În acest sens, România își propune să devină un centru de rafinare care să reducă dependența de Asia, unde peste 80% din capacitățile mondiale de procesare a pământurilor rare sunt concentrate.

Ministrul Ivan a explicat importanța acestei inițiative: „problema majoră a pământurilor rare nu e doar extracția, ci rafinarea, etapa în care minereul devine material utilizabil în industrie.” În această logică, proiectul de la Feldioara are potențialul de a deveni un nucleu industrial pentru întreaga regiune, capaz să prelucreze până la 50% din pământurile rare provenite din Groenlanda, fapt ce ar transforma România într-un hub european în domeniu.

Aceasta ar însemna, pe lângă reducerea dependenței de piețele asiatice, și un avantaj strategic pentru europeni, care vor putea aproviziona tehnologic întreg continentul dintr-un centru local. În plus, odată ce infrastructura de rafinare va fi funcțională, și alte companii high-tech ar fi motivate să investească în apropiere, pentru a reduce costurile și a securiza aprovizionarea cu materiale critice.

Valoare adăugată și perspective de dezvoltare industrială

Pentru România, proiectul nu se limitează doar la rafinare. În contextul mai amplu al strategiilor europene pentru securitatea aprovizionării și pentru reducerea dependenței de importurile din zone geopolitic instabile, inițiativa are ca scop crearea unui ecosistem industrial complet în jurul resurselor strategice autohtone. În acest sens, autoritățile vor să transforme țara într-un centru pentru microcipuri, tehnologii de apărare și explorare spațială, susținute de investiții de până la 3 miliarde de euro pe parcursul următorului deceniu, în funcție de ritmul de implementare.

În spațiul public, s-au făcut deja referiri la posibilitatea atragerii unor parteneriate strategice, precum colaborarea recent anunțată cu compania canadiano-australiană Critical Metals Corp, în vederea dezvoltării unui centru de procesare a materiilor prime. Acest demers vizează crearea unei capabilități solide de a furniza materia primă pentru industriile de microprocesoare, tehnologia aerospațială și apărare, acolo unde elemente precum neodimul, disprosul sau grafitul sunt esențiale pentru inovare și securitate națională.

România, cu cei 16 elemente critice din cele 32 identificate la nivel european și resurse precum grafitul sau cuprul din proiecte strategice recente, vrea să-și redefinească rolul în lanțul global de valori. În acest moment, majoritatea resurselor, deși abundente, rămân doar în faza de extracție, iar recentele inițiative se concentrează pe transformarea lor în produse finite, pentru a crea valoare adăugată și a-și mări puterea de negociere pe scena internațională.

În condițiile în care sectorul materiilor prime devine tot mai competitiv și politic, iar tehnologizarea continuă să avanseze rapid, această strategie de a construi infrastructură industrială de rafinare și procesare în România pare a fi pașaportul spre un viitor mai sigur, mai independent și mai integrat în economia globală. Rămâne de urmărit cum va evolua această inițiativă și dacă, în ultimă instanță, va reuși să transforme resursele autohtone în servicii și produse de înaltă tehnologie, capabile să răspundă atât cerințelor pieței, cât și celor de securitate națională.