Washingtonul ar trebui să tragă o lecție diferită din votul din Ungaria. Întrebarea strategică reală în Europa nu este cine vorbește cel mai fluent despre suveranitate, valori sau autonomie strategică. Este vorba despre cine se comportă în continuare ca un aliat atunci când alianța implică un preț.
România, un aliat de nădejde pentru SUA
Pe acest test, România a început să se deosebească de o mare parte din Europa. Președintele Nicușor Dan a înțeles ceva ce mulți lideri europeni încă refuză să admită: Casa Albă sub administrația Donald Trump nu caută afecțiune simbolică. Caută guverne dispuse să se miște, să se angajeze și să își asume riscuri. România a făcut exact asta. La reuniunea inaugurală a Board of Peace de la Washington, Nicușor Dan nu a participat doar. El a pus România pe agenda ca fiind gata să ajute la reconstruirea serviciilor de urgență, a școlilor și a instituțiilor precum poliția și sistemul judiciar. În limbajul diplomatic, asta a fost mai mult decât o simplă prezență. A fost intenție. Bucureștiul semnala că dorește să fie prezent nu numai atunci când se discuta despre securitate, ci și atunci când ordinea va trebui eventual reconstruită.
Aceeași logică a fost vizibilă în martie, când România a aprobat o solicitare a SUA legată de operațiunile împotriva Iranului, permițând staționarea pe bazele aeriene românești a aeronavelor de realimentare, a mijloacelor de supraveghere și a echipamentelor de comunicații prin satelit. Nicușor Dan a descris pachetul ca fiind defensiv. Parlamentul l-a aprobat oricum.
Cooperarea militară, un pilon al relației bilaterale
Și aceasta nu a fost o improvizație a unui guvern care urmărea o oportunitate foto cu Casa Albă. Valoarea României pentru Statele Unite își are rădăcinile în geografie, infrastructură și ani de cooperare strânsă. Deveselu găzduiește situl american Aegis Ashore care face parte din arhitectura de apărare antirachetă a NATO. Baza aeriană Mihail Kogălniceanu – MK, în limbajul militar american – este utilizată de forțele americane din 1999 și a devenit unul dintre nodurile cheie de operare pe flancul Mării Negre. La Câmpia Turzii, peste 100 de milioane de dolari în îmbunătățiri finanțate de SUA au extins capacitatea bazei aeriene românești de a găzdui operațiuni legate de securitatea regională. La Otopeni, lângă București, Baza 90 Aeriană rămâne parte a rețelei aliate de mobilitate aeriană care stă la baza exercițiilor multinaționale majore și a întăririlor rapide.
Relația militară este la fel de clară și în achiziții. România nu se joacă cu sisteme americane. Își restructurează forțele în jurul lor. F-35 nu este un punct de discuție; este un program activ. Bucureștiul a semnat scrisoarea de ofertă și acceptare în noiembrie 2024 pentru a achiziționa 32 de aeronave, devenind a 20-a națiune din programul F-35. Patriot nu este nici el un slogan. România a intenționat inițial să achiziționeze șapte sisteme Patriot; după donarea unei baterii operaționale către Ucraina, Washingtonul a aprobat o vânzare suplimentară de Patriot în aprilie 2025 pentru a o înlocui.
Parteneriat strategic: dincolo de achiziții
Același model se extinde și la focuri cu rază lungă de acțiune. Cele 54 de lansatoare HIMARS ale României nu au fost niciodată doar un alt articol de pe lista de cumpărături. Ele au reprezentat o miză majoră pe capacitatea de lovire de precizie și interoperabilitatea SUA. În 2024, această relație de apărare s-a mutat dincolo de achiziții, intrând în profunzime industrială, când Lockheed Martin și Aerostar au deschis primul centru de mentenanță HIMARS certificat din Europa, la Bacău. Asta arată cum arată un parteneriat strategic serios în practică: nu doar importul de arme americane, ci construirea ecosistemului industrial și de mentenanță local care le menține operaționale într-o criză.
Alianța este vizibilă și în spațiul cibernetic. Pe 7 aprilie, FBI a identificat public România printre partenerii internaționali implicați în perturbarea unei operațiuni APT28 legate de GRU care viza informații despre militari, guvern și infrastructuri critice. Președintele Nicușor Dan a lăudat efortul comun pe X, evidențiind rolul SRI și subliniind că războiul hibrid al Rusiei împotriva Occidentului continuă și că România trebuie să-și aprofundeze cooperarea în domeniul securității cu aliații săi occidentali. Pentru București, aderarea la OCDE este unul dintre obiectivele strategice centrale ale țării. Washingtonul ar trebui să observe și să recompenseze asta.
