Descoperire Șocantă în Maroc: Viața Microbiană Antică Prospera în Adâncurile Oceanului

O formațiune stâncoasă neobișnuită, cu o textură similară pielii de elefant, descoperită în Maroc, a determinat oamenii de știință să-și reconsidere teoriile despre locurile unde ar fi putut evolua primele forme de viață microbiană. Cercetătorii sugerează că aceste organisme ar fi putut prospera în adâncurile întunecate ale oceanelor, hrănite de substanțe chimice emanate din alunecările subacvatice, nu doar în apele puțin adânci, luminate de soare, cum se credea până acum. Această descoperire ar putea schimba modul în care înțelegem istoria evoluției vieții pe Pământ.

În 2016, geologul ROWAN MARTINDALE se plimba pe un deal din Maroc când a observat ceva ciudat: o placă de rocă sedimentară cu o suprafață ridată, amintind de pielea unui elefant. “M-am uitat la riduri și m-am gândit: «Acestea nu ar trebui să se afle în roci de acest fel. Ce naiba se întâmplă?»”, a declarat MARTINDALE, profesor asociat la Școala JACKSON de Geostiințe a Universității din TEXAS, AUSTIN.

Analiza ulterioară a demonstrat că textura era de fapt o fosilă a unor covorașe microbiene, formațiuni create de comunități de microbi. Acestea au existat acum peste 180 de milioane de ani, în timpul Jurassicului timpuriu. Problema era contextul – aceste fosile au fost găsite într-un strat de rocă cu originea în apele adânci ale oceanului, la aproape 200 de metri sub suprafață.

O nouă perspective: Chemosinteza în locul fotosintezei

În mod tradițional, astfel de structuri microbiene fosilizate erau asociate cu medii de mică adâncime, unde microbii foloseau lumina soarelui pentru a produce energie – fotosinteza. În zonele mai adânci, texturile similare erau atribuite alunecărilor de teren subacvatice. Cu toate acestea, MARTINDALE a fost sceptică. Ea și colegii săi propun acum o nouă interpretare: deși o alunecare de teren a avut loc, aceasta nu a creat direct ridurile. În schimb, a adus nutrienți pe fundul mării, permițând microbilor să crească și să formeze structurile complexe.

Acești microbi, spun cercetătorii, nu se bazau pe lumina solară, ci pe chemosinteză – adică, transformau substanțe chimice în energie. Afluxul de nutrienți din alunecarea de teren ar fi susținut aceste comunități, în timp ce eliberarea de compuși toxici de sulf ar fi descurajat alte forme de viață marină să le deranjeze.

Implicații pentru înțelegerea evoluției

Descoperirea ar putea avea implicații semnificative. Dacă comunitățile microbiene chemosintetice au fost mai răspândite decât se credea, fosilele lor ar putea fi mai frecvente. Totuși, este posibil ca oamenii de știință să le fi ignorat, interpretând texturile ca formațiuni pur fizice. “O parte a provocării constă în limbajul folosit pentru a descrie aceste caracteristici. Fără o terminologie clară, poate fi dificil să se facă distincția între structurile formate de forțe fizice și cele create de organisme vii”, explică MARTINDALE.

Ecosisteme similare există și în oceanele moderne. Astfel, unele covorașe microbiene prosperă în medii adânci, hrănindu-se cu energie chimică. Un exemplu este reprezentat de zonele create de „căderea balenelor” pe fundul mării, care generează ecosisteme temporare, dar bogate. Studiul, publicat recent, este un pas important în efortul de a rescrie istoria evoluției vieții pe Pământ.