Conform Economistul.ro: Riscul de credit comercial, o prioritate strategică pentru companiile din România
Practic toate produsele utilizate zilnic, de la aparatura electronică la mobilierul de birou, sunt rezultatul unor lanțuri de aprovizionare globale. Tranzacțiile dintre companii implică adesea livrarea bunurilor sau serviciilor cu plata amânată, un mecanism cunoscut sub numele de credit comercial. Această practică, deși esențială pentru buna funcționare a economiei, vine cu un risc inerent: neîncasarea facturilor. În contextul presiunilor economice actuale, al instabilității geopolitice și al deteriorării comportamentului de plată al clienților, riscul de credit comercial devine o preocupare majoră la nivelul consiliilor de administrație.
Creditul comercial, motorul ascuns al comerțului global
În timp ce analiștii se concentrează adesea pe politicile băncilor centrale sau pe prețul petrolului, creditul comercial rămâne în umbră, deși reprezintă un pilon fundamental al economiei mondiale. Acordul dintre furnizor și cumpărător de a amâna plata, de regulă între 30 și 120 de zile, permite afacerilor să funcționeze, să crească și să își gestioneze fluxurile de numerar. Se estimează că până la 60% din comerțul internațional este finanțat prin aceste aranjamente directe între companii, nu prin intermediul băncilor. Pentru vânzători, acordarea de credit comercial consolidează relațiile de afaceri, stimulează vânzările și crește competitivitatea. Fără acest mecanism, volumul comerțului global ar fi semnificativ diminuat.
Vulnerabilitatea României în fața riscului de neplată
România se distinge în Europa Centrală și de Est printr-o utilizare intensă a creditului comercial B2B, cu aproape jumătate din tranzacții desfășurându-se pe credit. Această situație generează o expunere structural ridicată la riscul de neplată. Paradoxal, deși companiile românești acordă termene de plată mai scurte decât în alte piețe regionale, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat. Alexandra Mehedințu, Country Manager România la Atradius Credito y Caucion, subliniază că „politicile stricte privind termenele de plată nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a proteja furnizorii.”
România se numără printre țările din regiune cu cele mai mari întârzieri la plată, după Turcia, Slovacia și Slovenia. Mai mult, pe lângă dificultățile de lichiditate ale clienților, procesele bancare și operaționale reprezintă un factor frecvent invocat pentru întârzieri, adăugând complexitate gestionării creanțelor. Studiile indică faptul că cele mai afectate companii de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO) din regiune sunt cele din România. Acest lucru se traduce în creanțe restante și pierderi definitive, în special în sectoarele industriei și comerțului. Cu cât o factură rămâne mai mult neîncasată, cu atât probabilitatea de recuperare scade considerabil.
Factorii care amplifică riscul și soluții pentru management
Riscul de credit comercial este influențat de o multitudine de factori interconectați. La nivelul clientului, soliditatea financiară, istoricul de plată și sectorul de activitate sunt esențiali. Însă mediul macroeconomic joacă un rol crucial: recesiunile economice, inflația, ratele ridicate ale dobânzilor și volatilitatea valutară slăbesc fluxurile de numerar și cresc incidența neplăților. De asemenea, instabilitatea politică sau modificările legislative pot altera brusc profilul de risc al unei tranzacții.
În acest context, încrederea pe care se bazează creditul comercial nu mai este suficientă. Asigurarea de credit comercial acoperă 60% din riscul creditului comercial internațional, comparativ cu 20% acoperit de bănci și 20% reținut de vânzători. În comerțul intern, vânzătorii rețin 85% din risc. Prin urmare, în tranzacțiile transfrontaliere, asigurarea de credit devine o necesitate structurală. Pe lângă asigurare, gestionarea eficientă implică monitorizarea bonității clienților, politici de credit adaptate piețelor, procese clare de colectare a creanțelor și acces la date actualizate privind comportamentul de plată la nivel de industrie și regiune.
Sursa: Economistul.ro
