Rezistența bacteriilor în spitalele din România atinge cote alarmante, în special în cazul Klebsiella pneumoniae, o bacterie comună care, de obicei, colonizează tractul digestiv, gâtul și pielea, însă devine extrem de periculoasă atunci când pătrunde în alte zone ale corpului. Un nou studiu desfășurat timp de doi ani de către cercetători din București scoate la lumină o situație ingrijorătoare: peste 70% dintre tulpinile de Klebsiella prezintă rezistență chiar și la antibioticele de ultimă linie, folosite în tratamentul infecțiilor nosocomiale. Pe măsură ce aceste bacterii devin tot mai rezistente, riscul ca infecțiile să devină incurabile se intensifică, iar situația cere intervenții rapide și strategii de combatere mai eficiente.

Rezistența îngrijorătoare a Klebsiella pneumoniae în spitale

Din totalul de peste 340 de probe analizate, majoritatea tulpinilor de Klebsiella probează o rezistență extremă la cele mai puternice antibiotice disponibile pe piață. În aproape jumătate dintre cazuri, aceste tulpini produc enzime numite carbapenemaze, capabile să inactiveze carbapenemele — un grup de antibiotice considerate de mulți medici “arma finală” împotriva bacteriilor rezistente. În plus, peste jumătate din aceste tulpini sunt capabile să producă simultan două tipuri de enzime rezistente din clasa carbapenemazelor, ceea ce le conferă un nivel de invincibilitate aproape completă în fața terapiei clasice.

Rezistența la multiple clase de antibiotice, inclusiv fluoroquinolone, cefalosporine și peniciline, a fost constant identificată în aceste tulpini. Dar cel mai îngrijorător aspect vine din rezultatele testărilor la medicamente de rezervă, considerate ultimele soluții pentru aceste infecții severe. În multe cazuri, peste 70% dintre tulpini sunt rezistente chiar și la aceste antibiotice de ultimă linie, precum ceftazidim-avibactam sau imipenem-relebactam. În plus, peste jumătate dintre tulpini se plasează în categoria celor extrem de rezistente, cunoscute ca “extensive drug-resistant” (XDR), în timp ce 17% sunt clasificate ca “pandrug-resistant” (PDR), fiind susceptibile la aproape deloc tratament.

Impactul și implicațiile în sistemul sanitar românesc și european

România se află pe locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește rezistența Klebsiella pneumoniae la tratamentele antibiotice, cu un procent de peste 50%. Este depășită doar de Grecia și Bulgaria, țări în care aceste tulpini rezistente sunt și mai răspândite. Problema devine una cu efecte multiple, fiind legată de creșterea semnificativă a mortalității în rândul pacienților internați, mai ales celor cu imunitate scăzută sau suferinzi de boli cronice.

Rezultatele studiului indică o evoluție rapidă a bacteriilor, care își optimizează mecanismele de rezistență la antibiotice, devenind aproape invulnerabile la tratamentele convenționale și chiar la cele de rezervă. În plus, cercetătorii atrag atenția asupra necesității urgent de a regândi strategiile de prescriere a antibioticelor, precum și de a implementa programe stricte de supraveghere și diagnostic precoce. În lipsa unor măsuri eficiente, riscul ca infecțiile nosocomiale să devină incurabile crește exponentțial, iar spitalele vor deveni locuri din ce în ce mai periculoase pentru pacienți.

Necesitatea unor acțiuni urgente și a unui control global

Analiza făcută de cercetători scoate în evidență o problemă care depășește granițele țării și reflectă un fenomen global. Pe fondul utilizării excesive și adesea necontrolate a antibioticelor, aceste tulpini devin tot mai rezistente, iar mecanismele genetice mobilizabile ale bacteriilor facilitează răspândirea lor rapidă între medii și populații. Specialiștii avertizează că, dacă nu se vor lua măsuri ferme, multe infecții grave riscă să devină practic netratabile.

Pentru a contracara acest trend, experții recomandă o reevaluare a ghidurilor de prescriere a antibioticelor, intensificarea testelor de diagnostic rapid și monitorizarea continuă a pattern-urilor de rezistență. În absența unei strategii integrate și a unui control ferm asupra consumului de antibiotice, problemele vor continua să se agraveze, iar riscul ca astfel de bacterii rezistente să devină “norma” în spitale va deveni o realitate tot mai aproape.

Pe termen lung, soluția trebuie să privească evoluția acestor tulpini dintr-o perspectivă globală și să presupună intervenții coordonate între sănătate umană, veterinară și mediu – model denumit „One Health”. În condițiile în care aceste bacterii devin tot mai adaptate și aproape imunizate în fața tratamentelor actuale, situația cere nu doar inovație în medicină, ci și politici ferme și responsabilitate comună pentru a preveni o criză sanitară de proporții.