Zeci de organizații civice din București și alte orașe din țară solicită oficial autorităților locale legalizarea și sprijinirea grădinilor comunitare pe terenuri publice, o practică obișnuită în multe țări europene, dar încă interzisă în România. Inițiativa, lansată de Rețeaua Grădinilor Comunitare, vine într-un moment în care cultivarea plantelor comestibile în spațiile publice capitale a devenit un subiect de interes tot mai acut, în contextul preocupărilor legate de sustenabilitate, alimentație sănătoasă și reconectarea cu natura.

### Lipsa cadrului legal și nevoia de reguli locale

Rețeaua, formată din 23 de organizații și grupuri civice, își propune să înființeze o voce comună în dialogul cu administrațiile locale pentru modalități concrete de a integra grădinile comunitare în peisajul urban. În prezent, cultivarea plantelor în spațiile verzi publice este strict interzisă, ceea ce limitează semnificativ posibilitatea cetățenilor de a se angaja în activități de urban farming, chiar și în condițiile în care interesul pentru astfel de spații este demonstrat clar de datele colectate.

Adrian Dohotaru, un membru activ al rețelei, explică această situație descriind diferențele față de alte țări europene, precum Polonia sau Germania, unde milioane de orașeni au acces la grădini și livezi urbane, cultivate cu respectarea regulilor și încurajate prin politici sprijinitoare. “La noi, s-a interzis, de aceea prin rețea ne susținem reciproc, ca să avem mai multă forță în a convinge autoritățile să legalizeze grădinăritul comunitar”, afirmă el.

Rețeaua cere, astfel, adoptarea unor reguli locale clare care să permită înființarea și dezvoltarea acestor spații verzi. Începând din 2026, intenționează să fie create cel puțin 10 astfel de zone-pilot în fiecare mare oraș, pentru a demonstra viabilitatea și beneficiile implicării comunităților locale în gestionarea spațiilor publice verzi.

### Grădinile comunitare existente în mod informal și dorința cetățenilor

Deși oficializarea nu există încă, grădinile comunitare “informale” deja funcționează în mai multe locuri din București, fiind inițiative ale locuitorilor care au semnalat, prin intermediul cercetărilor și sondajelor, dorința de a avea astfel de spații în apropiere. Un chestionar realizat pe un eșantion de aproape 2.000 de respondenți relevă că aceste grădini și livezi ocupă un loc important în preferințele cetățenilor pentru spațiile verzi ale orașelor, fiind incluse în topul dorințelor pentru un mediu urban sănătos și plin de viață.

Dohotaru povestește cum, pentru a-i arăta fiului său de ce și cum crește mâncarea, a început să cultive primele plante pe un teren public abandonat. Activitatea sa nu doar că a adus hrană sănătoasă în casă, ci a devenit un act de educație și de reconectare cu natura. “Neavând bunici la țară, nu își imagina de unde vine hrana. În lipsa grădinilor comunitare pierdem contactul cu hrana, cu natura, cu relaxarea activă, cu socializarea față în față, între mai multe generații”, spune el.

Pierderea acestor legături nu afectează doar sănătatea și educația copiilor, ci și peisajele urbane și tradițiile locale. Într-o societate tot mai urbanizată și exponențial mai dependentă de produse ultraprocesate, apropierea de natură prin intermediul grădinilor comunitare poate fi o soluție la multiple provocări sociale și de sănătate.

### Costuri și demersuri concrete pentru implementare

În ceea ce privește riscurile și costurile, inițiatorii spun că acestea pot fi gestionabile. Costurile pentru crearea unei grădini comunitare depind de suprafața disponibilă, de implicarea administrației și de resursele cetățenilor, dar, dacă primăriile pot asigura teren și poate apărea și o mică contribuție financiară din partea comunității, rezultatele pot fi semnificative.

Rețeaua a început deja să adreseze solicitări oficiale primăriilor din capitalele mai mari, precum București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Sibiu, pentru a identifica pașii concreți spre legalizare. Până acum, răspunsurile întârzie, dar inițiativa are susținerea mai multor asociații de profil, precum Asociația Peisagiștilor sau Grădina Comunitară Titan, care susțin implementarea unui cadru legal clar și susținut.

Proiectul, prezentat ca un model de politică publică, propune un regulament local explicit pentru autorizarea și sprijinirea acestor spații, care să permită cetățenilor să cultive legume, fructe și alte plante comestibile în spațiile publice fără teama de sancțiuni.

Pe fondul acestei delegate, o perspectivă clară își conturează tot mai mult contur: grădinile comunitare nu sunt doar un simbol al unei globalizări culturale și agricole, ci și un pas necesar spre un urban mai sustenabil, mai sănătos și mai conectat la rădăcinile sale. În timp ce autoritățile încă studiază modul în care pot sprijini aceste inițiative, cetățenii și-au demonstrat deja interesul și dorința de a construi orașe mai verzi, pline de viață și receptive la nevoile comunității.