Béla Tarr, maestrul cinematografiei maghiare, a murit la 70 de ani

Béla Tarr, regizorul ungur recunoscut pentru filmele sale lungi și provocatoare, a decedat marți, la vârsta de 70 de ani, după o lungă și gravă boală. Anunțul a fost făcut de Asociația Artiștilor de Film din Ungaria, care a solicitat respectarea intimității familiei în aceste momente dificile. Tarr a devenit o figură emblematică a cinematografiei mondiale, fiind cunoscut pentru lucrări precum „Sátántangó”, „Werckmeister Harmonies” și „The Man from London”.

Un stil inconfundabil și o viziune unică

Tarr a câștigat notorietate internațională în anii ’90 și 2000, când filmele sale au început să fie difuzate pe scară largă. Lungimea excepțională a operelor sale, cum ar fi „Sátántangó” de șapte ore și jumătate, și exprimarea sumbră a realității din Europa Centrală au făcut ca regizorul să fie adesea asociat cu un curent cinematografic cunoscut sub numele de „miserabilism”. Totuși, în cadrul unui interviu din 2024, Tarr a declarat că filmele sale au fost „înțelese greșit”. „Eu consider că făceam comedii. Poți râde mult,” a adăugat regizorul, subliniind că scopul său a fost întotdeauna de a oferi spectatorilor o experiență care să-i îmbărbăteze.

O influență durabilă asupra cinematografiei

Cariera lui Béla Tarr a fost marcată de colaborări semnificative, inclusiv cu partenera sa de viață, Ágnes Hranitzky, care, inițial editor al filmelor sale, a devenit co-regizor. Printre cineaștii influențați de Tarr se numără Gus Van Sant și László Nemes, acesta din urmă având un rol important ca asistent regizor la adaptarea lui „The Man from London”. „Cinema a pierdut unul dintre eroii săi”, a declarat Mike Downey, producător și fost președinte al Academiei Europene de Film. „Lucrările lui Tarr rămân incredibil de relevante și actuale în vremuri în care valorile umane fundamentale par să fie uitate.”

Moștenirea unui artist inovator

Născut în 1955 la Budapesta, Béla Tarr a fost influențat de mediul artistic al familiei sale — tatăl său era pictor de decoruri, iar mama sa, promter de teatru. Cariera sa cinematografică a început devreme, cu scurtmetraje realizate pe 8mm, iar debutul în regie a venit în 1979 cu dramul realist „Family Nest”, care aborda problema locuințelor din Ungaria.

Stilul său s-a schimbat radical odată cu lansarea filmului „Damnation”, co-scris cu László Krasznahorkai, o poveste despre un individualist aflat într-o lume sumbră. Criticii au descris filmul ca o „fetish al melancoliei”, iar celebrii săi colaboratori l-au ajutat să definească o estetică unică, precum fotografia alb-negru, cadrele lungi și ritmul lent. Această abordare a fost ulterior consolidată în „Werckmeister Harmonies”, un film despre o comunitate care se confruntă cu haosul și panică.

Tarr a încheiat cariera sa în 2011 cu „The Turin Horse”, o fable despre greutățile existenței umane, înainte de a se retrage în producție și educație. A fondat „film.factory” în Sarajevo, o școală de film care a crescut generații întregi de tineri cineaști.

Decesul lui Béla Tarr reprezintă o pierdere uriașă pentru cinematografia globală, dar moștenirea sa artistică va continua să inspire și să provoace noi dezbateri despre natura umană și condiția societății.