România se confruntă cu un deficit major în sistemul de învățământ superior și cercetare, într-un moment în care aceste domenii ar trebui să primească o atenție prioritară. Cu toate că educația reprezintă fundamentul dezvoltării și inovării, alocările bugetare rămân insuficiente, afectând în mod direct capacitatea țării de a concura la nivel european și global. Aceste realități sunt subliniate de Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara, în cadrul unui interviu acordat pentru un portal de specialitate, atunci când vorbește despre situația critică în care se află domeniile educației și cercetării din România.

Subfinanțarea cronică și impactul asupra nivelului de învățare

Conform afirmațiilor sale, „Educația este subfinanțată într-un moment critic pentru România. Cercetarea se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană, la un nivel departe de cel competitiv.” Aceste cuvinte nu sunt doar o constatere amară, ci și un semnal de alarmă pentru decidenți. România, alături de alte state europene, trebuie să investească substanțial în infrastructură, resurse umane și tehnologie, pentru a nu rămâne în urmă în domeniul inovării și al cercetării științifice.

În ultimii ani, bugetele pentru educație au fost adesea revizuite în jos sau alocate într-un mod necorespunzător, ceea ce a generat o scădere a calității învățământului superior. Acest lucru se traduce în lipsa unor condiții adecvate pentru cercetare, în mortalitatea programelor de inovare și în dificultăți pentru studenți și cercetători în a performa la nivel mondial.

Necesarul de stabilire a domeniilor prioritare în economia națională

Rectorul Florin Drăgan accentuează faptul că, într-o perioadă de criză economică și incertitudine globală, România are nevoie urgentă de clarificarea prioritarilor naționali. În opinia sa, „într-o perioadă dificilă pe plan economic, trebuie stabilite domeniile prioritare la nivel de țară, în care să fie direcționate resursele”. Fără o viziune strategică clară, investirea resurselor în domenii precum tehnologia informației, energie verde sau sănătate nu poate fi eficientă.

De-a lungul timpului, s-au făcut tentative de a defini anumite sectoare prioritare, dar lipsa unei strategii coerente, precum și insuficiența fondurilor, au dus la rezultate limitate. În condițiile în care economia românească încearcă să își refacă echilibrul post-pandemie și în fața provocărilor geopolitice, o abordare coordonată și bine fundamentată devine imperativă.

Perspective și pași necesari pentru redresare

Dacă în prezent situația pare dificilă, experții și-au exprimat speranța într-un viitor în care guvernul, mediul academic și mediul privat vor colabora pentru stimularea investițiilor în educație și cercetare. Pentru aceasta, impactul recunoscut de oficiali trebuie să se materializeze în alocări bugetare corespunzătoare, în reformarea sistemului educațional și în promovarea cercetării inovative, capabile să contribuie la dezvoltarea economică durabilă.

În contextul actual, dezbaterile despre alocarea resurselor și prioritățile naționale devin mai acutice ca oricând. România are nevoie de o strategie clară, de un angajament real din partea factorilor de decizie și de o susținere consistentă a mediului academic și de cercetare pentru ca nivelul de pregătire și inovare să poată fi ridicat. În cazul în care astfel de măsuri vor fi implementate, perspectivele pentru o reformă reală și durabilă în domeniul educației și cercetării în România ar putea deveni realitate în următorii ani.