Dwayne „The Rock” Johnson, fost luptător și acum actor de succes la Hollywood, devine vulnerabil în acest film independent, emoționant, despre luptele din arte marțiale mixte. Potrivit unui recenzent al BBC, filmul are potențialul de a fi nominalizat la diverse premii.

Deși în filme nu mai folosește porecla de luptător profesionist, totul pare să fie potrivit pentru a fi numit The Rock atunci când apare pe ecran, datorită fizicului său impozant. Cariera sa în cinematografie se bazează pe imaginea de persoană aproape invincibilă. Totuși, „The Smashing Machine”, ce a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția, ne oferă o perspectivă diferită și arată că chiar și el poate avea momente de slăbiciune.

Filmul, inspirat dintr-un documentar HBO din 2002, relatează povestea adevărată a lui Mark Kerr, un pionier al artelor marțiale mixte, activ înainte ca sportul să devină atât de comercializat și plin de glamour. Johnson este posibil singurul actor actual care poate interpreta harțițul în mod credibil, având un fizic impresionant și părul bogat, dar și o expresie foarte întărită. Acest aspect ridică întrebarea de ce personajul Hulk din filmele „Avengers” a fost creat cu ajutorul CGI, în loc să fie interpretat de un actor real cu o astfel de statură.

Deși Kerr pare un tip dur, filmul explorează și latura lui fragilă, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. În scena de deschidere, din 1997, Kerr domină cu uită adrenalina, dar la doi ani mai târziu, violența pe care a acumulat începe să-și lase amprenta, nu doar asupra urechii lui – care pare recent mutilată, ci și asupra stării generale.

Johnson aduce o interpretare remarcabilă, fiind foarte convingător în momentele în care Kerr devine vulnerabil, iar conflictele cu partenera sa, interpretată de Emily Blunt, sunt intense și frecvente. Filmul descrie călătoriile obositoare între Japonia, unde Kerr luptă, și Arizona, și modul în care înceracă să gestioneze durerea provocată de loviturile repetate la cap, precum și tentația de a recurge la medicamente puternice pentru a-și înăbuși suferința și pentru a atinge acea stare de euforie resimtită după victorie.

Pentru sprijin, Kerr se bazează pe prietenul său cel mai bun, Mark Coleman, interpretat de Ryan Bader, deținător de similaritate în trăsături cu personajul real. Cei doi sunt aproape de a deveni rivali, întrucât fiecare este un luptător de MMA.

„The Smashing Machine” este mai aproape de filme precum „Raging Bull” sau „The Wrestler” decât de un film sportiv hollywoodian tipic. Regizat și scris de Benny Safdie, cunoscut pentru colaborările cu fratele său în filme precum „Good Time” și „Uncut Gems”, pelicula aduce o imagine sinceră și adesea dureroasă a vieții unui luptător. Johnson excelează în redarea vulnerabilității și instabilității emoționale, deoarece Kerr se confruntă frecvent cu conflicte domestice, devenind, chiar și în viața personală, o figură complexă. În ciuda faptului că el susține că trebuie să fie la fel de concentrat ca o „rază laser” pentru a câștiga, scenele de ceartă acasă sunt atât de frecvente încât devin motive de îngrijorare.



Sursa articol