Radu Marinescu, ministrul Justiției, sub lupă după dezvăluirile de plagiat

Ministrul Justiției, Radu Marinescu, se confruntă cu acuzații grave de plagiat în legătură cu teza sa de doctorat, ce conține aproximativ 140 de pagini copiate din alte lucrări. Investigatia, realizată de jurnalista Emilia Șercan, a stârnit o controversă semnificativă, iar reacțiile din partea oficialilor și susținătorilor săi nu au întârziat să apară.

Marinescu a fost prompt în a-și exprima indignarea, întrebându-se retoric pe rețelele sociale: „De ce acum? De ce eu?”. Declaratia sa sugerează o tentativă de a muta discuția de la conținutul lucrării către o victimizare politică. Însă, întrebările ridicate de acesta sunt, în viziunea presei, mai mult manipulatoare decât explicative.

Războiul mediatic se intensifică

După publicarea anchetei, Emilia Șercan a devenit ținta unei campanii de denigrare orchestrate de susținătorii PSD. Aceștia, inclusiv unii care se prezintă ca jurnaliști sau patroni de media cu istorii penale, au încercat să discrediteze munca de investigare. „Această mobilizare generală, de o agresivitate ieșită din comun, nu face decât să-mi confirme că Radu Marinescu este o piesă importantă pentru o grupare politico-mediatico-juridică care dorește să rămână în impunitate”, a declarat Șercan.

Marinescu, la rândul său, acuză publicațiile care notează despre plagiatul său că fac „calomnii odioase”. Însă, o simplă căutare în articolul sa arată că termenul „interlop” nu apare, contrazicând astfel afirmațiile sale. În schimb, este subliniat legătura sa profesională cu alte figuri politice controversate.

Întrebarea despre standardele de etică

Marinescu a încercat să justifice plagiatul prin afirmația că lucrarea sa a fost „elaborată conform rigorilor momentului” din 2009, un argument contestat vehement. „Obligativitatea utilizării ghilimelelor pentru citarea directă este o regulă fundamentală, veche de secole. Nu este o invenție recentă”, a răspuns Șercan. În plus, ea adaugă că legea privind plagiatul a fost introdusă în România încă din 2004, ceea ce face ca explicația sa să nu stea în picioare.

„Un ministru al Justiției care a plagiat încalcă grav valorile de echitate, corectitudine și legalitate pe care ar trebui să le reprezinte”, a subliniat jurnalista. Aceasta ridică o întrebare crucială: mai poate rămâne în funcție un astfel de individ?

O apărare slabă

Marinescu a invocat, de asemenea, aprobările primite de la CNATDCU, afirmând că lucrarea sa a trecut prin filtrele necesare. „Un verdict de validitate din partea unui organism nu echivalează cu lipsa plagiatului”, a subliniat Șercan. Aceasta adaugă că mecanismele de control din universități au eșuat în multe cazuri, permițând acordarea titlurilor academice fără o analiză corectă.

În plus, ministrul a afirmat că analiza plagiatului ar trebui să se facă doar cu ajutorul softurilor antiplagiat. „Verificarea cu softuri este doar un instrument ajutător. Când lucrarea plagiate nu este disponibilă online, astfel de verificări devin inutile”, a replicat Șercan, evidențiind inconsistența argumentului său.

Controversa în jurul lui Radu Marinescu continuă să se intensifice, ridicând întrebări despre integritatea și credibilitatea instituției pe care o conduce. Este de așteptat ca acest subiect să rămână pe agenda publică, având implicații semnificative asupra justiției românești.