Sfârșitul unei ere: Rusia lui Putin în fața colapsului alianțelor

Războiul din Ucraina, care a început acum aproape patru ani, a evoluat într-un conflict prelungit, depășind deja durata asediului nazist asupra Uniunii Sovietice în Al Doilea Război Mondial. Într-un moment în care Putin spera la o înfrângere rapidă a Ucrainei, invazia s-a transformat într-un război de uzură monumental, lăsând Rusia într-o situație de stagnare militară și în fața prăbușirii rețelei sale de aliați internaționali.

Pe frontul internațional: Colapsul parteneriatelor strategice

Rețelele internaționale de susținere ale lui Putin, construite cu migală de-a lungul a două decenii, sunt acum întrebate și contestate. În Orientul Mijlociu, de exemplu, Kremlinul a suferit simbolic o înfrângere prin prăbușirea guvernului sirian al lui Bashar al-Assad, marele său aliat. Mulți observatori văd în aceasta o slăbire a influenței ruse în regiune. De asemenea, captura lui Nicolás Maduro în Venezuela de către autoritățile americane a adus un alt șoc, având în vedere că liderul sud-american a fost recent la Moscova pentru a participa la evenimente oficiale.

Expertul în relațiile internaționale, Nikita Smagin, subliniază: „Iranul și Venezuela nu sunt parte dintr-un imperiu rusesc. Actuala alianță este înainte de toate o necesitate, nu un parteneriat de încredere. Ambasadori și analiști din Rusia recunosc că alianța inspirată de Kremlin se bazează pe propagandă mai mult decât pe realitate solidă.”

Conflicte interne și epuizare militară

Conflictul din Ucraina se dovedește costisitor, cu aproximativ 1,1 milioane de ruși pierduți pe câmpul de luptă și o societate deja afectată de nenumărate perturbări interne. Lunar, regiuni precum Belgorod sunt supuse atacurilor ucrainene, iar mass-media rusă este din ce în ce mai aspră la adresa conducerii Kremlinului, care, dintr-o dată, nu pare capabilă să își protejeze aliații sau să își afirmă influența diplomatica.

La sfârșitul weekend-ului, bloggerul militar pro-război, Maxim Kalașnikov, a rezumat sentimentul general: „O întreagă eră se apropie de sfârșit. Promisiunile de înviere a puterii rusești eșuează una câte una.” Această stare de spirit reflectă o criză de încredere care se răsfrânge nu doar asupra liderilor, ci și asupra întregului aparat de stat rus.

De asemenea, alianța Rusiei cu Iranul, care a debutat cu un parteneriat strategic, acum se află într-o poziție fragilă, în contextul tensiunilor interne din Teheran. „Iranienii nu sunt naivi să creadă că Rusia le va oferi ajutorul necesar în momente critice”, adaugă Smagin, subliniind neîncrederea crescută dintre cei doi parteneri.

Un război cu un număr tot mai mic de susținători

Pe plan intern, către 5% dintre ruși sunt realmente implicați în sprijinul efortului militar, comparativ cu anii de glorie sovietică. Un canal de Telegram a comentat recent: „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, întreaga țară lupta. Acum, doar o mână de oameni par să fie interesați de soarta războiului.” Această distanțare a societății civile de deciziile politice îngrijorează Kremlinul.

Putin, invariabil, a evitat să comenteze despre situațiile delicate din Venezuela și Iran, lăsându-și subordonații să gestioneze crizele. Totuși, semnalele sunt clare: Kremlinul se află într-o defensivă strategică și are nevoie să își susțină imaginea de putere la nivel global, în ciuda dificultăților întâmpinate acasă.

Fostul diplomat Boris Bondarev a concluzionat că Rusia caută în continuare modalități de a-și etala dominația, văzând în fiecare act agresiv al SUA o provocare la adresa suveranității sale. „Kremlinul va încerca să demonstreze că este puternic, chiar dacă această putere este deja contestată.”

Astfel, în ciuda demersurilor promițătoare de la începutul invaziei, soarta politicii externe ruse pare să fie pecetluită, lăsând în urma sa o rețea de alianțe tot mai instabilă și vulnerabilă.