Alessandro Caparco: Trăiri intense și rivalități în fotbalul românesc

Alessandro Caparco, fost portar al echpei Poli Iași, a stârnit amintiri intense și discuții aprinse în lumea fotbalului românesc, după o emisiune recentă în care a rememorat momente memorabile din cariera sa. Invitat la iAMsport LIVE, italianul a povestit despre provocările întâmpinate în cariera sa, dar și despre o rivalitate care a marcat perioada sa la echipa moldoveană.

Lacrimi de frustrare în vestiar

Un moment fulminant a fost relatat cu multă emoție: „Cum e posibil să câștige echipa?!”, a țipat Caparco plângând, după o victorie inexplicabilă pentru el a Politehnicii Iași. Florin Prunea, mentorul său și președinte al clubului la acea vreme, nu a ezitat să își exprime mirarea: „Plângea! A fugit în vestiar, a spart ușile zicând că nu poate accepta asta.”

Această reacție revela nu doar pasiunea și dedicarea pe care Caparco le avea pentru fotbal, dar și intensitatea rivalității sale cu Branko Grahovac, alt portar al echipei. Caparco și-a amintit cum, de fiecare dată când Grahovac excela, el simțea o frustrare crescândă, dorind accidental ca echipa sa să piardă. „Invocând celebrele mele parade, simțeam că nu aveam nicio șansă să rămân titular”, a spus el, rememorând acel episod.

Tripla paradă care a impresionat lumea

Una dintre cele mai strălucite momente din cariera lui Caparco a avut loc pe 5 martie 2016, când a realizat o tripla paradă excepțională împotriva celor de la CFR Cluj. Aceasta a fost recunoscută drept cea mai bună paradă a anului 2016 în fotbalul mondial, deși jocul s-a încheiat cu o înfrângere de 0-2 pentru Poli Iași. Descrisă ca o demonstrație uluitoare de abilități, această realizare a fost eclipsată de decizia antrenorului de a-l exclude din echipă în meciul următor, o situație care l-a lăsat pe Caparco frustrat de nedreptățile din fotbal.

După zile de antrenamente intense și performanțe de excepție, readucerea sa pe banca de rezerve părea o decizie ilogică, mai ales având în vedere că echipa sa obținuse rezultate favorabile în meciurile anterioare. Caparco a subliniat: „Eram omul meciului, dar a trebuit să stau pe margine. Greșelile altora erau întotdeauna scuzate.”

O carieră marcată de intensitate și emoție

Caparco, sosit din Italia în România în 2010, a trăit o aventură fotbalistică de zece ani între primele două eșaloane ale fotbalului românesc, ajungând să-și facă un nume pe terenurile din țară. După o carieră împovărată de momente dramatice și rivalități, italianul s-a retras din activitate și s-a stabilit la București. Fie că a fost vorba despre parade spectaculoase sau despre conflicte interioare, povestea sa este una care rămâne vie în memoria fanilor și jucătorilor din generațiile următoare.

În acest mod, Alessandro Caparco demonstrează că fotbalul este mult mai mult decât o simplă competiție; este o reflecție a pasiunii, intensității și emoțiilor profunde ce se împletesc în viața jucătorilor. Cu toate frământările și trăirile sale, Caparco rămâne un simbol al dedicării și al luptei în fotbalul românesc.