Atacurile cibernetice devin din ce în ce mai sofisticate și tot mai pregnante în ecosistemul digital actual. În ultimele luni, s-au transformat din incidente izolate, cu impact limitat, în amenințări zilnice pentru companii, instituții și chiar infrastructură critică. Nu mai vorbim despre viruși vizibili, ci despre operațiuni bine finanțate, orchestrate în lanțuri, care activează pe toate fronturile – phishing, furt de identitate, atacuri asupra cloud-ului sau șantaj prin ransomware.

România nu face rabat de la această tendință globală. Într-un context european tensionat și legal, companiile locale sunt presate tot mai mult să își consolideze capacitatea de apărare digitală. Dacă înainte protecția era asigurată prin antivirus și firewall, acum necesită o strategie complexă, care combină procese solide, personal bine pregătit și tehnologii avansate, cu bugete alocate în funcție de nivelul de risc.

Pentru a înțelege schimbările, trebuie să privim modalitatea în care atacatorii operează. Sofisticarea acțiunilor nu înseamnă magie, ci disciplină și rigorozitate în execuție. În loc să fie rapid detectați, intrușii pot întoarce zile sau săptămâni în interiorul rețelei, folosind instrumente legitime și servicii cloud uzuale, mimând comportamente normale pentru a evita alertele. Inițial, ei obțin acces prin phishing sau conturi compromise, apoi se deplasează lateral, escaladează privilegiile, furând date și creând noi drumuri de acces, pentru ca la final să cripteze, șantajeze sau fure informații.

Impactul nu se limitează la IT. Într-un mediu economic unde aproape orice proces depinde de digital, un atac poate bloca facturare, logistică, relaționare cu clienții sau chiar livrarea de produse. În România, creșterea frecvenței acestor incidente a accelerat procesul de maturizare în domeniul securității cibernetice, adesea forțată de incidentul care costă timp și bani. În același timp, regulamentele europene și exigențele de conformitate pentru industrii precum energie, sănătate sau financiar impun companiilor să investească mai serios în protecție.

Dincolo de tehnologie, democratizarea instrumentelor de hacking și evoluția inteligenței artificiale permit acum atacurilor să ajungă la volume și sofisticare care în trecut păreau rezervate cybercriminilor de elită. Kit-urile de phishing, serviciile de ransomware „la cheie” sau voci clonabile fac ca un atac să fie accesibil chiar și pentru actorii fără expertiză avansată.

Un exemplu obișnuit de muncă a infractorilor începe cu un email aparent legitim: o factură, o notificare sau un mesaj de la un partener. Un angajat loghează credențiale pe un site fals, iar atacatorii pot apoi pătrunde în rețea, să caute informații sensibile, să compromită VPN-ul sau serviciile cloud. În cazul în care mediul este mutat în cloud, vulnerabilitatea crește dacă nu sunt aplicate politici de autentificare multifactor și monitorizare strictă. În cele mai multe cazuri, companiile nu înțeleg în mod complet amploarea potențialelor breșe — împiedicată de lipsa unor strategiile clare de răspuns sau de infrastructură adecvată pentru detectare și intervenție promptă.

Geneza acestor atacuri se învârte tot mai mult în jurul furtului de date, combinat cu șantajul. Chiar dacă dețin backup-uri, un atacator avizează publicarea sau vânzarea datelor furate, forțând companiile să afle rapid cum să gestioneze nu doar tehnic, ci și reputațional și legal. În acest context, răspunsurile rapide, planurile bine închegate de intervenție și o cultură a igienei digitale devin arme decisive.

Întărirea bazei începe cu principiile simple, dar esențiale: gestionarea riguroasă a parolelor, actualizarea promptă a sistemelor, segregarea rețelelor și monitorizarea continuă a activităților. Conștientizarea, concretizată prin exerciții și simulări, devine un factor de diferențiere în reducerea impactului dacă sistemul este compromis. La nivel organizațional, empresas din România adoptă în ultimele luni modele de tip SOC intern sau externalizat, pentru a reacționa rapid la incidente, iar backup-urile devin tot mai bine testate și izolate, pentru a evita criptarea lor în timpul unui atac.

În Europa, se fixează tot mai mult ideea că securitatea nu mai trebuie tratată doar ca o problemă IT, ci ca o componentă fundamentală a rezilienței generale a business-ului. Companiile sunt tot mai obligate să integreze riscul cibernetic în procesele de management, să raporteze incidentele și să își consolideze lanțurile de aprovizionare digitală. În acest context, chiar și pentru întreprinderile mici și mijlocii, perspectivele se vor concentra pe pași simpli și controlabili: controlul accesului, monitorizarea constantă și planurile clare de răspuns.

În următoarele luni, atacurile se vor amplifica, iar modul în care companiile gestionează această realitate va determina dacă vor putea face față valului tot mai complex al amenințărilor. Rămâne de văzut dacă digitalizarea rapidă și investițiile în securitate vor deveni obișnuință sau doar un efort temporar, pentru a fi „în regulă” la audit sau pentru a trece de controale. Cert este că, pe măsură ce tehnologia evoluează, și hackerii vor perfecționa armele – iar pregătirea și vigilenta rămân singurele mijloace de a răzbate în acest război nevăzut.