Un grup de arhitecți din București a prezentat în cadrul Bienalei de Arhitectură 2025 un proiect intitulat „Conservarea transhumanței – Micro-refugiu pentru păstori”. Acesta își propune să arate cum ar putea fi construite adăposturi temporare pentru ciobanii aflați în transhumanță, transmite o publicație locală.

Totuși, ciobanii consideră această idee nerealistă. Gheorghe Dănulețiu, cunoscut sub numele de Ghiță Ciobanu din cauza aparițiilor sale în reclame, explică: „Da, se putea face pe timpul comunismului, când tot terenul era al statului. Atunci puteai construi, dacă voiai, cabane pentru ciobani. Acum, însă, terenurile sunt private.”

Arhitecții Irina Ivancu, Catinca Joita și Daniel Oancea au venit cu o soluție modernă și progresistă pentru o zonă cu tradiții arhaice.
„Păstorii care practică transhumanța se confruntă adesea cu lipsa infrastructurii adecvate, fiind nevoiți să doarmă în adăposturi improvizate și să suporte condiții dificile, precum izolare, acces limitat la apă și fenomene meteo extreme. Pentru a sprijini această tradiție, proiectul propune construirea unor adăposturi moderne și sustenabile, integrate de-a lungul rutelor de transhumanță”, afirmă creatorii proiectului.

Aceste nocivuri urma să fie echipate cu panouri solare din sticlă, baterii de stocare a energiei, sisteme de colectare a apei pluviale, sobe, boilere, rezervoare portabile pentru deșeuri ecologice și chiar oglinzi care, pe de-o parte, colectează apa de ploaie și, de asemenea, ajută la supravegherea turmelor de oi.

Gheorghe Dănulețiu afirmă însă că, deși ideea arată bine, un astfel de proiect nu poate fi realizat în practică din cauza lipsei de terenuri.
„Practica și teoria sunt două lucruri diferite. În teorie, totul pare posibil, dar în realitate, nu se poate face așa ceva”, spune el.

„Ce înseamnă transhumanța? Să cauți hrană, în primul rând. Hrană ieftină și bună pentru oi. Ciobanii nu au terenuri proprii atunci când pleacă în transhumanță. Nu ai un loc stabil unde să construiești o cabană. În plus, azi dormi într-un loc, mâine pleci și ești mai departe, la 10 sau 20 de kilometri. Nu poți avea cabine în fiecare loc, iar de aceea plecăm în transhumanță: ca să găsim pășuni bune pentru oi, nu de dragul drumului”, explică el.

El consideră această idee mai mult ca pe o oportunitate de afaceri, pentru cineva interesat de o cabană mai mică și mai elegantă, dar nu pentru activități de oierit.



Sursa articol