Primarul din Otopeni, Silviu Gheorghe, face zilele acestea valuri în mediul public, nu doar pentru campania sa de imagine referitoare la proiectele de infrastructură sportivă, ci și pentru contextul controversat al procesului penal în care este implicat. În timp ce edilul promovează intens ideea unei administrații eficiente și generoase, argumentând că “zeci de ani” de facilități gratuite pentru cetățeni sunt o realitate, dosarul penal al său continuă să evolueze sub spectrul acuzațiilor grave de corupție și abuz în serviciu.

Judecătoria București a decis recent reluarea administrării probelor în proces, după o perioadă de tergiversări care a durat aproape trei ani. În ultimul termen, magistrații au hotărât să pună capăt amânărilor constante și să marcheze un pas esențial în desfășurarea cauzei, programând următorul termen pentru începutul lunii martie. Acest ultim pas este considerat crucial pentru clarificarea amplei rețele de ilegalități pe care procurorii DNA o anchetează, implicând nume și instituții de nivel local și județean.

Campania de imagine a primarului se desfășoară în paralel cu desfășurarea procesului, dar cu toate eforturile de promovare a lucrărilor realizate în orașul Otopeni, realitatea din teren și probele penale indică o cu totul altă situație. În videoclipurile ultimei sale campanii, Gheorghe face referire la “facilități gratuite de zeci de ani”, utilizând imagini cu baze sportive și facilități moderne, pentru a sublinia un mesaj de performanță și lipsă de cost pentru locuitori. Realitatea, însă, contrazice aceste declarații, iar ancheta penală detaliază modul în care aceste “gratuități” au fost, de fapt, plătite ilegal, din banii publici, printr-un mecanism de delapidare și fraudă.

Dosarul indică clar că bugetul local al Otopeni a fost sistematic devalizat între 2011 și 2017, perioadă în care s-au contractat proiecte fictive pentru lucrări precum rețele de canalizare și stații de epurare, care nu au fost niciodată realizate conform contractelor. Construcția acestei infrastructuri pretins moderne a fost, potrivit procurorilor, o strategie de delapidare, gestionată de firme controlate de afaceriști apropiați de rețelele politice locale, precum Nelu Iordache. Prejudiciul estimat se ridică la peste șapte milioane de euro, iar prejudiciul ecologic devine pentru comunitate o adevărată rană: dacă sistemele de epurare nu au fost construite, apele uzate din oraș sunt deversate necontrolat în râul Pasărea, contribuind la o poluare acută și la riscul unor grave probleme de sănătate.

În ciuda acestor adevăruri evidente, primarul Silviu Gheorghe continuă să se prezinte ca un promotor al bunăstării publice. Își folosește campaniile online pentru a evidenția proiecte “gratuit”, neglijând însă să menționeze faptul că aceste facilități sunt în fapt plătite, indirect, tot de cetățenii care achită taxele și impozitele locale. În acest context, unele cronici indică o posibilă situație paradoxală în care chiar administrația orașului, reprezentată de primar, se judecă pe sine însuși. Potrivit informațiilor oficiale, “Primăria Otopeni” figurează în dosar ca parte civilă, cerând chiar recuperarea celor peste șapte milioane de euro de la primar, ceea ce atrage întrebări legitime despre coerența și independența acțiunii judiciare în acest caz.

Magistrații nu au ocolit problemele de fond și au reinstituit măsurile asigurătorii pe averea primarului, menținând sechestrul pe bunuri pentru a garanta eventuală recuperare a prejudiciului dacă persoana inculpată va fi condamnată. Totuși, timpul joacă în defavoarea justiției, iar riscul de prescripție începe să devină o amenințare reală pentru clarificarea definitivă a întregii situații. În perioada în care dosarul a fost tergiversat, prejudiciul a fost în mare parte consumat, iar restul urmăririi penale se desfășoară acum cu mare risc de a fi compromis de decăderea din drepturi a faptelor.

Dincolo de valurile de declarații și campanii, acești pași judiciari vor decide, pe termen lung, dacă primarul Gheorghe și rețeaua sa de complicități vor fi trași la răspundere pentru modul în care au gestionat fondurile publice și resursele orașului. Între timp, comunitatea locală își urmărește cu speranță și îngrijorare soarta procesului, dar și a infrastructurii care, pentru mulți, trebuia de mult timp să fie un pilon de dezvoltare reală, nu doar o poveste de campanie.