Europa trăiește, din ce în ce mai clar, o criză de vulnerabilitate digitală, pe fondul dependenței crescute de infrastructura și serviciile tehnologice controlate majoritar de companii americane. În ultimele luni, această dependință a fost pusă sub semnul întrebării, după ce cazuri concrete au demonstrat cât de fragil poate fi sistemul atunci când autoritățile de peste Ocean decid să blocheze o serie de platforme sau servicii esențiale. În contextul acestor tensiuni, ”suveranitatea digitală” începe să capete o nouă conotație, devenind o formă de asigurare pentru siguranța economică și politicală a Europei.

### Sancțiuni și blocaje: când infrastructura devine ținta presiunii politice

Cazul judecătoarei canadiene Kimberly Prost, membră a Curții Penale Internaționale, a devenit emblematic. După ce a fost introdusă pe lista de sancțiuni a SUA, viața de zi cu zi a fost grav afectată, serviciile digitale fiind dezactivare fără avertisment. Informațiile din presa europeană arată cât de ușor pot fi perturbate operațiunile cotidiene atunci când accesul la platformele globale de plată, cloud sau identitate digitală devine o chestiune de decizie politică. Într-o relație de interdependență în care Statele Unite controlează moneda de rezervă mondială și infrastructura digitală, măsurile politice se pot traduce rapid în întreruperea serviciilor fundamentale, de la cumpărături online la transferuri bancare.

„Sancțiunile nu mai sunt doar despre conturi bancare înghețate, ci despre acces la infrastructura cotidiană”, spun experții. Astfel de situații nu mai sunt simple incidente parțiale, ci un semnal clar al riscului geopolitic pe care Europa tot mai conștient îl recunoaște: dacă infrastructura cheie provoacă dependență de terți, securitatea națională și suveranitatea devin probleme de ordin strategic.

### Europa își redescoperă vulnerabilitatea: dependența de cloud-ul american

Confirmarea acestei situații a venit, recent, din partea experților în securitate cibernetică din Belgia, care au declarat că Europa a „pierdut internetul”, în sensul literal. Culmea, majoritatea platformelor de stocare și cloud sunt dominate de furnizori americani, iar încercarea de a ține datele pe „teren propriu” se lovește de limitări impuse de piață și lanțurile de dependență. Bruxelles-ul nu mai privește cu indiferență această vulnerabilitate și, în ultimii ani, a început să înceapă demersuri concrete pentru reducerea dependenței.

Pe 22 ianuarie 2026, Parlamentul European a adoptat, oficial, o rezoluție în care solicită Comisiei Europene să identifice zonele în care dependența de furnizori externi poate fi redusă. În prezent, peste 80% din infrastructura digitală și serviciile de pe continent provin din afara UE, iar această constatare a devenit un punct de plecare pentru planuri de autonomie tehnologică, chiar dacă progresele sunt încă modeste.

### „Visio” și alte inițiative de recuperare a controlului asupra datelor

Este semnificativ și gestul Franței, care a anunțat înlocuirea popularelor aplicații precum Zoom și Microsoft Teams din sectorul public cu o soluție locală, numită „Visio”. Decizia nu are doar o componentă tehnologică, ci și simbolică: un mesaj clar despre necesitatea controlului asupra datelor și reducerea riscurilor legale și de securitate. Aceasta reflectă trendul mai larg din Europa, unde autoritățile încearcă să se desprindă de „dependenți captivi”, alegând strategii de diversificare și creând opțiuni interne pentru infrastructură și servicii digitale.

De o manieră mai subtilă, aceste eforturi implică și provocarea unei tranziții sofisticate. Multe organizații și guverne nu pot face schimbări radicale peste noapte, din cauza costurilor, riscurilor operaționale sau a tranzițiilor complexe. În acest sens, strategia europeană se îndreaptă tot mai mult spre o abordare graduală, de reducere a dependenței și de crearea de standarde care să permită o infrastructură digitală mai sigură și mai independentă.

### Riscuri ce revin din istorie: cum Patriot Act și Snowden au anticipat această realitate

Discuția despre suveranitatea digitală nu este nouă pentru Europa. În urma atentatelor din septembrie 2001, legea Patriot Act a extins considerabil puterea de supraveghere a autorităților americane, în timp ce dezvăluirile lui Edward Snowden au arătat cât de multă informație poate fi colectată la scară globală, uneori și asupra aliaților europeni. În plus, companiile americane, obligate să răspundă la ordine guvernamentale, se află într-o poziție delicată, între cerințele legii și obligația de protejție a datelor clienților.

Pentru oficialii europeni, aceste întâmplări au creat o frustrare acută față de controlul restrâns asupra infrastructurilor de bază, deși legislația europeană impune reguli stricte privind protecția datelor. Problema este, însă, că dacă infrastructura de bază este controlată de alte jurisdicții, instrumentele de protecție pot fi limitate, lăsând întotdeauna loc pentru riscuri neprevăzute.

### Viitorul și perspectivele

Presiunea pentru o mai mare autonomie digitală continuă să crească. Europa pare să fi intrat într-un proces de adaptare, în care reducerea dependențelor și controlul asupra infrastructurii devin imperative strategice. În timp ce marile țări europene încearcă să găsească un echilibru între costuri, operabilitate și securitate, se poate observa deja o tendință de transformare prin investiții prudente, dar ferme.

În pofida provocărilor, demersurile pentru „repatrierea” datelor și crearea unui ecosistem digital european, mai rezistent și mai suveran, își păstrează prioritatea. Iar dacă acest proces se va intensifica, Europa va putea, cel puțin teoretic, să răspundă mai bine situațiilor de criză, reducând riscul de a fi blocată sau controlată de terți în momente critice. Într-un context geopolitic din ce în ce mai incert, această evoluție pare să devină o condiție esențială pentru siguranța și stabilitatea pe termen lung a continentului.