Astăzi știm că frumusețea schimbătoare a aurorei boreale provine din activitatea de pe suprafața Soarelui. Aceste lumini spectaculoase luminează cerul dincolo de zonele obișnuite atunci când nivelul de activitate solară atinge apogeul. În această săptămână, o furtună geomagnetică intensă a făcut ca spectacolul acestor lumini să fie observat în mai multe regiuni din Marea Britanie și Statele Unite.

Totuși, documentele istorice și tradițiile orale conservate de BBC arată că oamenii au fost fascinați de aceste culori vibrante de mii de ani și au creat diverse teorii interesante despre cauza lor.

Unele dintre aceste povești sunt relicve ale trecutului. De exemplu, în mitologia nordică, Bifröst, podul curcubeului care lega lumea muritorilor de lumea zeilor, ar putea fi o referire la aurora boreală.

Alte povești sunt păstrate în tradițiile orale și sunt considerate de multe ori o parte importantă a patrimoniului cultural sau lecții morale, mai degrabă decât credințe exacte.

Până în urmă cu câteva z decades, cea mai veche mențiune despre auroră era considerată a fi din China, din anul 193 î.Hr., atunci când un împărat din dinastia Jin de Vest a notat că „cerul s-a deschis în nord-est”.

Însă cercetătorii au descoperit și referințe mai vechi. De exemplu, texte grecești antice, precum „Meteorologica“ a lui Aristotel din aproximativ anul 330 î.Hr., pot vorbi despre aurora, descriind viziuni nocturne care uneori „apar ca flăcări aprinse, alteori ca torțe și stele în mișcare”.

Există, de asemenea, mențiuni despre un „curcubeu foarte roșu întins în est” în înregistrările astronomice ale Babilonului din anul 567 î.Hr. și în documentele asiriene, cu cel puțin un secol mai devreme. Cercetătorii au inscripționat pe tăblițe cuneiforme aceste imagini de „strălucire roșie”, „nori roșii” și „cer roșu”, interpretându-le ca prevestiri ale unor evenimente importante din istorie pentru a sfătui conducătorii.

Cea mai veche referință cunoscută ar putea fi un text vechi de circa 3.000 de ani, scris pe fâșii de bambus cu aproximativ 300 de ani mai devreme. Într-un studiu din 2023, cercetătorii au identificat o mențiune despre auroră în „Analele Bambusului”, o cronică a Chinei antice. Aceasta vorbește despre un eveniment „în cinci culori” petrecut în timpul nopții, indicând posibilitatea unui fenomen atmosferic extrem la începutul secolului al X-lea î.Hr.

Specialiștii pot presupune cu încredere că aceste descrieri poetice fac referire la auroarea boreală, comparând relatările istorice cu date științifice despre activitatea solară din trecut și variațiile câmpului magnetic al Pământului, eliminând alte fenomene astronomice ca explicație.



Sursa articol