Un basm german vechi de peste două secole, „Pescarul și soția sa”, cules de frații Grimm, capătă o relevanță surprinzătoare în contextul tehnologiei moderne și al inteligenței artificiale. Problematizând dorințele nelimitate, povestea reflectă provocările etice și morale ale epocii actuale, în care algoritmii pot satisface aproape orice cerință, ridicând întrebări despre sensul efortului uman.

De la peștele fermecat la dorințele îndeplinite de algoritmi

În basm, pescarul prinde un pește vorbitor, capabil să îndeplinească orice dorință. Soția sa, Ilsebill, cere inițial o casă mai bună, apoi un palat, apoi să devină papă și chiar Dumnezeu. În final, lăcomia ei stârnește furia naturii, iar cuplul revine la sărăcie. Morala: dorințele necugetate au un preț.

Setz vede în această poveste o parabolă a lumii digitale. „Astăzi, majoritatea tinerilor au un telefon cu AI în buzunar”, scrie el, referindu-se la dispozitivele inteligente. Cererile de rezolvare rapidă a temelor, acces la orice film sau crearea de eseuri complexe sunt deja obișnuințe. Platformele AI devin „găini cu ouă de aur”, satisfăcând instantaneu orice nevoie.

Criza de sens într-o lume fără obstacole

Autorul avertizează asupra riscurilor unei societăți în care totul poate fi obținut fără efort. Cu cât succesul și satisfacția sunt mai ușor de atins, cu atât sensul vieții pare mai dificil de găsit. El explică: „Lucrurile devin interesante doar dacă există obstacole de depășit”.

Setz propune mai multe scenarii pentru viitor:

– Decadența socială, similară vieții celor foarte bogați, unde experiențele rare devin commodities pentru a simți din nou autenticitatea.
– Comunități care creează dificultăți artificiale, precum cozi sau ritualuri underground, pentru a menține valoarea efortului.
– Vinovăția colectivă, în care indivizii își limitează voluntar libertățile, pentru a reduce impactul asupra mediului și societății.

Eseul accentuează faptul că multe basme europene avertizau asupra pericolului dorințelor nelimitate pentru a ghida maturizarea individuală. În era AI, această învățătură devine și mai relevantă. Oamenii riscă să lase deciziile importante pe seama algoritmilor, pierzând controlul asupra propriilor scopuri.

Ilsebill, în scenariul final, nu mai are libertatea de a răspunde singură la întrebările fundamentale ale vieții. Totul va fi determinat de AI. Morala basmului rămâne aceeași: progresul tehnologic nu poate substitui discernământul și echilibrul interior. Într-un viitor în care dorințele se împlinesc instant, provocarea va fi să găsim sens, limite și responsabilitate.

Este esențială monitorizarea continuă a evoluției tehnologiei și informarea pentru a evita separarea de valorile umane. Segmentele societății trebuie să conștientizeze importanța echilibrului între progres și responsabilitate.