ADN-ul antic rescrie istoria: populațiile preistorice din Europa au avut o evoluție mult mai complexă
Un studiu recent, bazat pe analiza ADN-ului antic, aruncă o nouă lumină asupra modului în care populațiile preistorice din Europa au interacționat și au evoluat. Cercetările, efectuate de o echipă internațională de oameni de știință, sugerează o imagine mult mai nuanțată a migrațiilor și amestecurilor genetice, contestând teoriile anterioare despre dispariția completă a unor grupuri umane.
Studiul, care a analizat date genetice din rămășițe umane găsite în Belgia și Olanda, a evidențiat legături complexe între populațiile din nord-vestul Europei și migrațiile care au influențat ulterior Marea Britanie. Cercetătorii au reconstituit istoria genetică a regiunii Rin-Meuse, o zonă care cuprindea atât terenuri fertile, unde s-au stabilit fermieri, cât și zone mlăștinoase, preferate de vânători-culegători.
Coexistența și amestecul: vânătorii-culegători și fermierii neolitici
Rezultatele au scos la iveală o imagine surprinzătoare. Analiza ADN-ului indivizilor din perioada neolitică târzie din Belgia a indicat un amestec genetic. Aceștia aveau cel puțin 50% moștenire genetică de la vânătorii-culegători locali, pe lângă componenta genetică a fermierilor veniți din Anatolia.
Descoperirea sugerează că aceste comunități nu au dispărut complet odată cu răspândirea agriculturii. Dimpotrivă, ele au coexistat și s-au amestecat genetic timp de secole. Analiza cromozomilor Y și a ADN-ului mitocondrial, care urmăresc liniile masculine și feminine, a oferit o perspectivă suplimentară. Cromozomii Y proveneau în principal de la vânătorii-culegători, în timp ce majoritatea liniilor materne proveneau de la fermieri neolitici.
Această combinație genetică sugerează că femeile din comunitățile agricole s-ar fi integrat în grupurile de vânători-culegători din nordul Europei. Prin aceste relații, cunoștințele despre agricultură s-ar fi răspândit treptat. Acest model susține o teorie mai veche din arheologie, potrivit căreia răspândirea agriculturii nu a fost doar rezultatul unor migrații masive, ci și al contactelor sociale și al căsătoriilor.
Invazia din stepe: o schimbare majoră în structura genetică
Cu toate acestea, o schimbare majoră a avut loc acum aproximativ 4.600 de ani. Populații pastorale din stepele rusești au migrat spre vest, aducând cu ele cultura cunoscută sub numele de Corded Ware. Aceste grupuri s-au transformat ulterior în cultura Bell Beaker, recunoscută după vasele de ceramică specifice.
În doar câteva secole, structura genetică a populațiilor din regiunea Rin-Meuse s-a schimbat radical. Studiile arată că aproximativ 80% din moștenirea genetică a populației din acea zonă provenea din aceste grupuri venite din stepă. Aceeași migrație a ajuns rapid și în Marea Britanie. Cercetările sugerează că populația de fermieri care a construit monumente precum Stonehenge a fost în mare parte înlocuită genetic de noii veniți în epoca bronzului.
Conform specialiștilor, istoria Europei preistorice nu este doar despre dispariția unor populații, ci mai degrabă o istorie a întâlnirilor, amestecurilor și transformărilor. Echipa internațională de cercetători continuă să aprofundeze analiza datelor genetice. Noile descoperiri ar putea oferi o perspectivă și mai detaliată asupra proceselor care au modelat diversitatea genetică a continentului.
