Protestul contra tăierii sporului de doctorat devine simbol al frustrării din sistemul academic românesc

Un nou scandal izbucnește în universitatea românească, dezvăluind tensiunile tot mai acute dintre angajații din învățământul superior și autorități. De la reducerea sporurilor pe motiv de reformă, la decizii luate fără consultare, situația pare să atingă un punct critic, iar reacțiile nu întârzie să apară.

Decizii surprinzătoare: profesorii fără titlu, cei cu doctorate, și sporurile lor

Se pare că, în ultimele luni, schimbările legislative și administrative din mediul universitar au generat o confuzie profundă în rândul cadrelor didactice. Conform noilor norme, sporurile pentru cei cu doctorat, inițial o recompensă pentru specializare și efortul academic, sunt acum puse sub semnul întrebării sau, mai rău, tăiate. Surprinzător, această măsură pare să fie aplicată nu doar celor fără doctorat, ci și celor cu doctorat, chiar dacă legea precizează altceva.

Un profesor universitar din cadrul unei universități de prestigiu a comentat, sub protecția anonimatului: „Cum am ajuns ca cei care nu au doctoratul să taie sporul celor cu doctorat? Și de când rectorii se pot pronunța împotriva propriului sistem, favorizând măsuri care nu au consultat comunitatea academică?” Această situație frustrează nu doar profesional, ci și moral, iar reacțiile din rândul cadrelor universitare sunt tot mai vehemente.

Pentru mulți, această măsură pare să fie o lovitură directă la adresa motivării și valorii învățământului superior, în condițiile în care sporurile erau, anterior, o recunoaștere a competenței și a stării de pregătire. Într-un context în care fondurile pentru cercetare și educație sunt tot mai limitate, astfel de decizii riscă să alimenteze apetitul pentru măsuri populiste și să deterioreze imaginea universităților.

Motive de nemulțumire: un sistem sub presiune și decizii discretionare

De la începutul anului, sistemul universitar românesc se confruntă cu o serie de reforme și ajustări legislative. Dincolo de impactul direct asupra salariilor și condițiilor de muncă, o problemă gravă o reprezintă și modul în care sunt adoptate aceste măsuri. În lipsa unei consultări publice sau a unei transparențe suficiente, profesorii se simt abandonați în fața unor decizii luate “din birou”.

Reacțiile sindicalistilor și ale reprezentanților asociațiilor academice indică o tensiune tot mai mare în sistem. Ce-i nemulțumește cel mai mult? Insistența autorităților de a impune măsuri unilaterale, fără a ține cont de specificul universitar, de ruptură între poziție și realitatea din teren.

Rectorii, adesea percepuți ca fiind apărători ai autonomiei universitare, par să fi fost less influential în procesul decizional. În loc să fie percepuți ca avocați ai comunității academice, aceștia sunt acuzați că implementează sau, mai grav, că acceptă măsuri care lovesc în propria lor instituție.

Ce urmează pentru sistemul universitar?

În ultimele zile, protestele profesorilor au căpătat o amploare neașteptată, iar vocea comunității academice devine din ce în ce mai puternică, în ciuda eforturilor de intimidare sau dezmințire. În timp ce unele universități au anunțat că analizează posibilitatea de a contesta deciziile administrative, oficialii din Ministerul Educației susțin că măsurile sunt necesare pentru a eficientiza administrația și a asigura sustenabilitatea sistemului.

Însă, dincolo de argumente, cel mai important pentru moment este percepția că sistemul academic românesc se află într-un proces de autoamputate și de fragilizare a valorii propriilor resurse. Fără dialog, fără transparentizare și, cel mai important, fără respectarea autonomiei universitare, perspectivele de însănătoșire rămân incert.

Este de așteptat ca urmare a acestei crize să apară și reacții politice sau încercări de mediatori din partea comunității internaționale. În timp ce mediul academic din România încearcă să își păstreze integritatea, reclamele la reformă s-ar putea să se transforme în noi crize de încredere și în riscuri de destabilizare pe termen lung a unuia dintre cele mai importante sisteme ale societății.