O descoperire arheologică din China provoacă paradigma despre inovația tehnologică a hominizilor din Asia de Est

Când auzi „made in China”, primești automat imaginea produselor de consum, de la gadgeturi la haine. Însă, un recent sit arheologic din centrul Chinei dărâmă aceste stereotipuri, sugerând că, acum peste 160.000 de ani, hominizii care trăiau pe teritoriul actual al țării conjurau nu doar pietre cioplite, ci produceau unelte extrem de sofisticate. Descoperirea schimbă radical percepția despre avansarea tehnologică în această zonă, până acum considerată mai în urma față de Africa și Europa în epoca Pleistocenului.

Situl Xigou: un tezaur de artefacte și un nou capitol în istoria umanității

Aflată în provincia Henan, lângă lacul de acumulare Danjiangkou, cercetările au scos la lumină un ansamblu impresionant de artefacte datate între 160.000 și 72.000 de ani. Artefactele, multe din cuarț și cuarțit, materiale dificil de prelucrat, indică un nivel inedit de planificare și finețe tehnologică pentru acea vreme. Totodată, prezența unor unelte fixate într-un mâner, realizate probabil din materiale organice precum lemnul, reprezintă un pas major care contestă ideea unei evoluții tehnice lente și limitate.

Rezultatele studiului relevă că aceste unelte nu sunt simple așchii ținute în palmă, ci adevărate „instrumente compozite”—modele în cazul cărora componentele erau asamblate pentru a crea un sistem mai eficient și mai sigur. Cercetătorii au identificat, de asemenea, producerea în multiple etape a acestor unelte, cu așchii mici, standardizate pentru uz repetat, tăieri și prelucrare.

Un detaliu esențial: multe sunt fragile, măsoară sub 50 de milimetri și au fost găsite în fragmente, ceea ce sugerează că aceste comunități aveau un înalt nivel de control și cunoștințe despre materialele dure precum cuarțul. Aceste aspecte arată nu doar adaptare, ci și o tehnologie rafinată, care presupunea înțelepciune în fabricarea și utilizarea uneltelor.

Confruntarea cu trecutul: Asia, nu mai în urmă în evoluție

Timp de decenii, teoria dominantă despre Paleolitic în Asia de Est a fost aceea că această regiune era mai „în urmă” din punct de vedere tehnologic. Se credea că inovațiile care implică planificare avansată, unelte specializate sau comportamente mai sofisticate, apar mai devreme în Africa și Europa. În acest context, Asia de Est era privită ca o zonă unde progresul tehnologic s-a produs mai lent și mai târziu.

Descoperirea de la Xigou răsturnă această perspectivă. Adesea, credeam că aceste oameni foloseau doar unelte simple, fără complexitate tehnică, însă noile artefacte indică existența unor etape avansate de planificare și rafinare a tehnicii. „Când o comunitate ajunge să folosească unelte compozite, înseamnă că a făcut câțiva pași cognitivi importanți: a înțeles că două obiecte combinate pot produce un rezultat mai bun decât fiecare separat”, explică cercetătorii.

Ulterior, analiza microscopelor a arătat că unele unelte au fost utilizate pentru prelucrarea plantelor sau lemnului, indicând activități repetitive și o predicție a nevoii de performanță în utilizare. Prezența unor unghiuri precise, muchii bine ascuțite și pene de fixare sugerează un nivel de strategizare și tehnică, rezolvând problemele de prindere și control al forței.

Cine știa să facă aceste unelte și ce urmează să aflăm

Întrebarea majoră vizează cine au fost realizatorii acestor artefacte. Deocamdată, fosile umane directe nu au fost găsite în același strat geological, ceea ce face dificilă atribuirea artefactelor unei anumite populații. Ipoteza denisovană reapare în discuție, având în vedere că acești misteriosi hominizi ar fi putut să fi fost autorii acestor unelte avansate, chiar dacă nu avem încă suficiente dovezi genetice clare sau descoperiri ale rămășițelor umane asociate.

Deși datele despre prezența Homo sapiens în regiunea China sunt elegante, nu există o confirmare clară că aceste unelte au fost create de noi sau de alte grupuri arhaice. În peisajul cercetării moderne, viitorul vizează clarificarea legăturii dintre artefacte și ființele umane care le-au produs, inclusiv identificarea urmelor de adezivi, fibre sau alte semne de fixare în mâner.

Această descoperire, așadar, nu doar că schimbă imaginea despre evoluția umană în Asia, dar și arată că, încă de acum 160.000 de ani, hominizi din această zonă aveau toate resursele cognitive pentru a produce unelte sofisticate, bazate pe planificare și inovație tehnologică. În timp ce cercetările continua, lumea rămâne cu întrebarea dacă aceste avansuri tehnice nu erau, în fapt, mai răspândite decât se credea, iar crucea evoluției umane se mută din simpla înțelegere a pietrelor la strategii mai complexe de adaptare și inovare.