Cercetătorii chinezi au descoperit o linie genetică umană necunoscută anterior, care a supraviețuit ultimei perioade glaciare în nordul Asiei de Est și s-a adaptat la un climat mai cald. Studiul, publicat recent, oferă o perspectivă nouă asupra tranziției de la stilul de viață de vânător-culegător la cel sedentar, agricol, sugerând că această schimbare nu a fost una bruscă și uniformă.

O populație misterioasă din epoca de gheață

Descoperirea a fost făcută în urma analizei ADN-ului prelevat din situl Donghulin, situat în apropiere de Beijing. Aici, cercetătorii au examinat genomurile a doi indivizi: o femeie care a trăit acum aproximativ 11.000 de ani, la sfârșitul ultimei ere glaciare, și un bărbat care a trăit în timpul Holocenului timpuriu, o perioadă mai caldă, acum circa 9.500 de ani. Rezultatele au arătat că femeia aparținea unei linii genetice necunoscute, care se separase de populația majoritară din nordul Asiei de Est cu aproximativ 19.000 de ani în urmă. Această linie genetică a supraviețuit schimbărilor climatice, demonstrând o capacitate de adaptare remarcabilă.

Această descoperire contrazice unele teorii anterioare care sugerau o înlocuire bruscă a populațiilor de vânător-culegător de către grupuri mai avansate tehnologic. Dimpotrivă, studiul indică faptul că vechile populații din era glaciară au persistat în regiune aproape 10.000 de ani, adaptându-se la un mediu în schimbare. Echipa de cercetare a subliniat că „observația noastră indică faptul că unele linii genetice profunde din Pleistocenul târziu au persistat prin perioada de încălzire post-glaciară, în timpul schimbărilor culturale către un stil de viață mai sedentar și un spectru dietetic mai larg”.

Tranziția spre o lume nouă

Analiza genetică a celui de-al doilea individ a relevat o altă perspectivă. Bărbatul nu aparținea aceleiași linii genetice izolate, ci avea o legătură mai strânsă cu populațiile neolitice din nordul Chinei. Aceasta sugerează că, odată cu trecerea timpului, noi grupuri umane au migrat în regiune, înlocuind treptat linia genetică mai veche a femeii. Această diferențiere genetică explică și discrepanțele observate în forma craniilor celor doi indivizi, demonstrând o diversitate populațională mai mare în nordul Asiei de Est decât se credea anterior.

Tranziția de la Paleolitic la Neolitic a reprezentat o perioadă crucială în evoluția umană. Aceasta a presupus trecerea de la un stil de viață nomad, bazat pe vânătoare și cules, la unul sedentar, caracterizat de agricultură și domesticirea animalelor. Acest proces, care a început acum aproximativ 12.000 de ani, nu a fost uniform în întreaga lume. În timp ce în unele regiuni, precum Europa, au avut loc schimbări majore ale populației, în altele, precum sud-vestul Asiei, oamenii locali și-au dezvoltat propriile practici agricole fără schimbări semnificative în structura populației.

Importanța studiului

Acest studiu aduce o contribuție valoroasă la înțelegerea modului în care s-au adaptat oamenii la schimbările climatice din trecut și modul în care au evoluat stilurile de viață. Descoperirile subliniază complexitatea istoriei umane și importanța analizei genetice în elucidarea acesteia. Cercetările viitoare ar putea oferi o imagine mai detaliată a interacțiunilor dintre diferitele linii genetice din nordul Asiei de Est în timpul tranziției Paleolitic-Neolitic.