O echipă internațională de oameni de știință a descoperit că apa de pe Lună s-a acumulat, cel mai probabil, lent, de-a lungul a miliarde de ani. Studiul, publicat în revista Nature Astronomy, aruncă o nouă lumină asupra misterului apei lunare, un subiect care preocupă cercetătorii de zeci de ani. Descoperirile sugerează că apa nu a apărut în urma unui singur eveniment major, cum ar fi impactul unei comete uriașe.
O acumulare lentă, nu un eveniment major
Observațiile misiunilor spațiale au indicat prezența apei sub formă de gheață în craterele întunecate din jurul Polului Sud lunar. Însă modul în care această gheață a ajuns acolo a fost un mister. Noul studiu elimină posibilitatea unui eveniment singular și sugerează un proces de acumulare treptată.
„Se pare că cele mai vechi cratere ale Lunii au și cea mai multă gheață”, a declarat cercetătorul Paul Hayne, de la Universitatea Colorado Boulder. Această constatare susține ipoteza unui proces continuu de acumulare de apă pe o perioadă de 3 sau 3,5 miliarde de ani.
Unde se ascunde apa lunară
Apa de pe Lună ar putea reprezenta o resursă valoroasă pentru viitoarele explorări spațiale. Astronauții ar putea extrage gheața pentru a obține apă potabilă sau chiar combustibil de rachetă. Există mai multe teorii privind originea apei lunare. Printre acestea se numără activitatea vulcanică din trecut, impactul cometelor sau asteroizilor și chiar „vântul solar”, un flux constant de particule provenite de la Soare.
Cercetătorii consideră că gheața este stocată în „capcane reci”, cratere aflate în umbră permanentă, unde temperaturile sunt extrem de scăzute. Echipa de cercetare a analizat date despre temperatura suprafeței lunare și a utilizat simulări computerizate pentru a înțelege evoluția craterelor. S-a constatat că cele mai vechi și mai întunecate cratere sunt cele care par să conțină cele mai mari cantități de gheață.
Următorii pași pentru explorarea apei lunare
Pentru a aprofunda cercetările, Hayne dezvoltă un nou instrument, numit Lunar Compact Infrared Imaging System (L-CIRiS), pe care NASA intenționează să îl trimită în apropierea Polului Sud lunar.
„În cele din urmă, problema sursei apei de pe Lună va fi rezolvată doar prin analiza probelor”, a conchis Hayne. Cercetătorii speră să analizeze mostre direct pe Lună sau să găsească modalități de a le aduce pe Pământ pentru studii suplimentare.
