Unul din trei localități din România are un buget de salarii care depășește veniturile totale estimate pentru anul 2024, potrivit datelor oficiale publicate recent. În total, 1.104 comune, orașe și municipii din cele 3.182 de unități administrativ-teritoriale ale țării se confruntă cu această situație, reprezentând circa 34,69% din total. Realitatea acestor financiare pune sub semnul întrebării sustenabilitatea bugetară a multor localități, mai ales în contextul în care cheltuielile pentru salarii devin o povară tot mai dificil de acoperit în condițiile fluxurilor de venituri precare sau instabile.

Localitățile în capcana salariilor supraevaluate

Conform datelor publicate pe site-ul Ministerului Dezvoltării, situația are o cauzalitate clară. În multe cazuri, cheltuielile cu salariile angajaților locali sunt mai mari decât veniturile proprii sau cele provenite din transferuri și fonduri europene, ceea ce duce la un deficit bugetar structurale. Aceasta înseamnă că, anual, aceste autorități se „folosesc” de excedenturi sau resurse externe pentru a plăti salariile angajaților, adesea personal administrativ sau de întreținere publică, într-un mod nesustenabil.

Astfel de situații nu sunt o noutate, dar amploarea pe care a atins-o în 2024 ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea administrațiilor locale de a funcționa normal, fără a fi în continuare suportate financiar din afara bugetului propriu. În unele localități, salariile plătite angajaților reprezintă o proporție semnificativă a veniturilor, ceea ce limitează investițiile în proiecte locale, infrastructură sau servicii publice esențiale pentru comunitate.

De ce se ajunge aici și ce înseamnă pentru administrație

Fenomenul nu are o singură cauză, fiind rezultatul mai multor factori economici și administrativi. În primul rând, multe localități se bazează pe un număr relativ mare de angajați, uneori din necesitate, alteori din tradiție sau presiune politică, fără o evaluare reală a costurilor. În plus, veniturile locale sunt adesea insuficiente, din cauza bazelor impozabile mici, a lipsei investițiilor sau a subfinanțării sistemului de transferuri către administrațiile locale.

Această situație creează un cerc vicios, în care localitățile trebuie să sacrifice investițiile și dezvoltarea pentru a putea acoperi salariile, menținând astfel un nivel de trai pentru angajați, dar compromițând pe termen lung viabilitatea economică. În multe cazuri, aceste deficite sunt menținute prin împrumuturi sau deficite critice, ceea ce ridică semne de întrebare asupra sustenabilității financiare în interiorul sistemului administrativ local.

Ce înseamnă pentru viitorul administrației locale

Fenomenul evidențiază nevoia urgentă a unei revizuiri serioase a modului în care se gestionează cheltuielile publice la nivel local. În contextul în care banii trebuie investiți în proiecte din ce în ce mai necesare pentru modernizarea infrastructurii, sănătate sau educație, păstrarea unui procent atât de mare din buget pentru salarii devine o problemă majoră.

De altfel, se discută din ce în ce mai intens despre reformarea finanațelor locale, inclusiv despre introducerea unor limite clare pentru cheltuieli salariale sau măsuri pentru creșterea veniturilor proprii ale comunelor și orașelor. În plus, o atenție sporită trebuie acordată eficienței cheltuielilor și recalibrării structurii administrative, pentru ca localitățile să nu mai fie puse în situații disperate de a acoperi salarii din fonduri incert.

Desigur, soluțiile nu vor fi rapide, iar procesul de ajustare și reformare va necesita timp, dar această realitate de a avea o treime dintre unitățile administrativ-teritoriale într-o situație financiară critică trebuie să devină un semnal de alarmă pentru autoritățile centrale și pentru liderii locali. În condițiile în care economia națională se recuperează din criza globală și de pandemie, este esențial ca eforturile să fie concentrate pe asigurarea unei gestionări financiare durabile, pentru ca pe termen lung comunitățile locale să nu mai fie condamnate la un eșec financiar continuu.