Președintele României, Nicușor Dan, a ales să traverseze Prutul cu ocazia Zilei Limbii Române, pentru a compensa absența lui programată de la Ziua Independenței Republicii Moldova. Această decizie a fost percepută ca o declarație politică, care reflectă viziunea lui Nicușor Dan față de relațiile dintre România și Republica Moldova. De asemenea, a refuzat să se afle alături de președintele Franței, Emmanuel Macron, de cancelarul german, Friedrich Merz, și de premierul polonez, Donald Tusk, care au participat la sărbătorirea Zilei Independenței în Republica Moldova.

Nicușor Dan are o abordare diferită față de predecesorii săi, nefiind eurosceptic sau filorus, dar nici nu se încadrează în trendul partidelor clasice. În trecut, a exprimat idei naționaliste, spunând că “trăieșc fericirea de a-mi accepta identitatea colectivă” și că naționalismul său ideologic “este sentimentul de identificare a membrilor comunității naționale cu valorile culturale tradiționale și opțiunea pentru primatul acestora în fața altor valori culturale”. De asemenea, a mai spus că este împotriva acceptării comportamentului homosexual în spațiul public, pentru că “ultragiază valorile tradiționale și, astfel, identitatea mea colectivă, legitimă”.

Naționalismul lui Nicușor Dan a fost descris ca “luminat” și compatibil cu pluralismul și toleranța, dar unii l-au acuzat de nostalgie după legionarismul interbelic. A contestat la Curtea Constituțională noua lege care condamnă și legionarismul, explicând că în orașul său natal, Făgăraș, există o asociație care laudă memoria Rezistenței din munți și că în această asociație “sunt câteva persoane care în trecutul lor au fost parte din Mișcarea Legionară”. Președintele se întreba dacă acești oameni ar ajunge la închisoare potrivit noii legi și se înțelege că nu ar fi deloc de acord cu o eventualitate de acest fel.

Strategia lui Nicușor Dan pare a fi una a gesturilor, nu a vorbelor și a promisiunilor. A spus că “și-ar dori azi unirea cu R. Moldova”, chiar azi, dar că “decizia de unire trebuie juridic să fie luată de majoritatea din cele două state”. A mai spus că România și Republica Moldova sunt “două țări care au nevoie una de cealaltă” și care “au nevoie să lucreze împreună”. În ciuda poziției sale pro-europene și pro-atlantiste, Nicușor Dan nu a declarat niciodată că România și R. Moldova se vor întâlni și reuni în Uniunea Europeană, ci mai degrabă o unire clară, făcută într-un moment oportun.

În concluzie, decizia lui Nicușor Dan de a traversa Prutul cu ocazia Zilei Limbii Române și de a refuza să participe la sărbătorirea Zilei Independenței în Republica Moldova, reflectă o abordare diferită față de predecesorii săi și o viziune proprie asupra relațiilor dintre România și Republica Moldova. Este de așteptat ca această strategie a gesturilor să continue și în viitor, iar impactul acesteia asupra relațiilor dintre cele două țări va fi urmărit îndeaproape.