Fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare de către tribunalul penal din Paris, fiind găsit vinovat de implicare într-un grup infracțional organizat pentru finanțarea ilegală a campaniei sale electorale. Conform verdictului, fondurile proveneau de la fostul dictator libian Muammar Kadhafi.

„Dacă vor neapărat să doarmă în închisoare, eu voi face asta, dar cu capul sus”, a declarat Sarkozy la ieșirea din sala de judecată. El a criticat decizia și a anunțat că va face recurs, considerând-o gravă pentru statul de drept.

În prezent, fostul președinte, în vârstă de 70 de ani, nu va merge de îndată în închisoare. Instanța l-a convocat pentru 13 octombrie pentru stabilirea detaliilor privind încarcerarea. Anterior, el a fost condamnat la un an de închisoare, cu șase luni cu privare de libertate, pentru finanțarea ilegală a campaniei din 2012, pe care a executat-o prin arest la domiciliu și purtarea de brățară electronică. Sarkozy a depus recurs împotriva acelei hotărâri.

Este important de subliniat că, deși nu a făcut recurs încă, sentința este executorie, ceea ce a stârnit critici din partea unor politicieni și experți în drept. Marine Le Pen, lidera unui partid de extremă dreaptă, a afirmat că „negarea dublei instanțe de judecată prin generalizarea executării provizorii de către anumite instanțe reprezintă un mare pericol, având în vedere principiile fundamentale ale dreptului nostru, printre care se numără în primul rând prezumția de nevinovăție”. Le Pen a fost condamnată și ea anterior pentru deturnare de fonduri și a declarat că va face apel, ceea ce va suspenda executarea pedepsei până la decizia finală.

Reacțiile politice variază: reprezentanții partidului de centru-dreapta, precum Renaud Muselier, și membri ai dreptei au exprimat simpatie față de Sarkozy, considerând că această condamnare afectează imaginea clasei politice și reprezintă o problemă democratică. În schimb, opiniile din partea stângii sunt critice, acuzând posibila protecție a politicienilor din partea justiției sau dezechilibrul în aplicarea legii.

Această situație ridică întrebări legate de echitatea justiției și de modul în care flașurile puterii implică sau nu sancțiuni similare pentru toate persoane, indiferent de poziție. Lideri și opinii divergente încep să pună în discuție influența puterii și impartialitatea instanțelor în cazul unor personalități politice de înalt nivel.



Sursa articol