În 1954, doar câțiva ani după ce antibioticele au devenit larg răspândite în medicină, specialiștii au început să observe problemele legate de rezistență. Selecția naturală însemna că microbii capătă avantaj dacă supraviețuiesc tratamentului, ceea ce înseamnă că un medicament care era eficient astăzi putea deveni ineficient mâine. Un medic britanic a exprimat această situație în termeni militari, afirmând că „s-ar putea să rămânem complet fără arme eficiente, iar bacteriile și mucegaiurile vor prelua controlul”, relatează BBC.

Mai bine de șapte decenii mai târziu, această temere se dovedește a fi justă. Organizația Națiunilor Unite a catalogat rezistența la antibiotice drept una dintre cele mai grave amenințări la adresa sănătății globale. Cercetările indică faptul că deja peste un milion de oameni mor anual din cauza acestui fenomen, și numărul moților poate crește în continuare. De asemenea, descoperirea de noi antibiotice se realizează prea încet, deoarece cele esențiale în prezent au fost dezvoltate acum peste 60 de ani.

Este important de menționat că antibioticele sunt diferite față de alte tipuri de medicamente, deoarece țintesc bacteriile, nu organismul uman. Majoritatea medicamentelor acționează asupra biologiei noastre, precum paracetamolul pentru durere sau cafeina care previne somnul, în timp ce antibioticele vizează organismele microscopice. Deoarece bacteriile se transmit între oameni, rezistența devine și o problemă socială: ca și cum, dacă folosești analgezice pentru durere, crești riscul ca altcineva să aibă nevoie de intervenție chirurgicală fără anestezic.

Din această perspectivă, rezistența nu este doar o problemă tehnologică, ci și una socială. În mod similar cu ceea ce spunea medicul britanic în 1954, încă abordăm această provocare încercând să inventăm „arme” noi pentru a ne apără.

Un aspect mai puțin remarcat este faptul că puterea remarcabilă a antibioticelor provine din substanțe produse inițial de bacterii și ciuperci, evoluate pe parcursul a milioane de ani de luptă microbiană. Aceste resurse naturale, care au contribuit la dezvoltarea societății moderne, au fost și extrem de folosite în mod excesiv. Asemenea combustibililor fosili, care s-au format din plante moarte din epoca Carboniferă și pe care i-am ars pentru energie, moleculele create de natură au fost valorificate de oamenii de știință pentru a ne menține în viață.

Asemenea combustibililor fosili, antibioticele au promis o putere miraculoasă, ieftină și aparent nesfârșită asupra naturii, dar această iluzie se apropie de sfârșit. Dacă am considera antibioticele ca pe „combustibilii fosili” ai medicinei moderne, acest lucru ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine modul în care le utilizăm și să găsim modalități mai sustenabile de a trata infecțiile fatale.



Sursa articol